poza-tastatura-pixabay-1200x794.jpg

December 17, 2019

Asistăm zilnic la știri care au ca subiect de discuție dezastre, catastrofe, războaie, cataclisme, crime și alte fapte cutrmurătoare. Trăim într-o atmosferă sumbră, apocaliptică, impregnată de știri negative. Nu e de mirare că mulți renunță la a mai urmări știrile, indiferent că le văd la televizor sau în on-line. Jurnalismul constructiv (Constructive Journalism Co-Jo) este o ramură a jurnalismului nou apărută, ca alternativă la avalanșa de știri negative care copleșește publicul, și se bazează pe relatarea de știri care aduc soluții la diverse probleme. Jurnalismul constructiv își propune să iasă din zona știrilor negative care au la bază conflicte sau dezastre de orice natură.

Ideea din spatele jurnalismului constructiv este de a oferi povești cât mai ancorate în context. Oferind mai multe informații de fond, ajuți publicul să își facă o idee de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplă, să aibă o imagine realistă a lumii.
În loc de a semnala doar problemele, jurnalismul constructiv propune o schimbare de perspectivă – cum să facem o știre din soluțiile la respectiva problemă?
De exemplu, în loc să bombardeze zilnic publicul cu știri despre diverse conflicte, jurnalismul constructiv vorbește despre soluțiile care pot preveni sau pot rezolva acele conflicte. Fondatorii jurnalismului constructiv spun că, în calitate de jurnalist, ai un impact uriaș asupra modului în care oamenii gândesc. Iar știrile au o mare responsabilitate în crearea de mentalități în rândul publicului. Felul în care e construită povestea este foarte important pentru starea de spirit a celui care o urmărește.

Cathrine Gyldensted, jurnalistă daneză, corespondentă, prezentatoare de știri, autoare a cărții Five Elements of Positive Psychology in Constructive Journalism, a fondat în 2011 jurnalismul constructiv, o formă de jurnalism inovator, cu principii derivate din științe comportamentale precum psihologia pozitivă, psihologia morală și prospecția.

„Lucruri rele se întâmplă peste tot în lume – catastrofe, scandaluri – și e firesc să le relatăm, dar cu condiția să adăugăm și straturi de informație bună, pozitivă, care vin din abordări pozitive. E bine să fim atenți și la ceea ce e bun, care aduce progres, creează resurse și posibile colaborări. Este nevoie de jurnalism concentrat pe progres și soluții, cu o abordare cuprinzătoare, contextuală. E nevoie de perspective diferite, complementare, care să ni-i prezinte pe oameni acționând, nu numai în rol de victime neputincioase. E nevoie să vedem și oameni capabili, putenici, care cred într-o lume mai bună și pe care chiar o construiesc. Elementele de jurnalism constructiv nu sunt o alternativă la jurnalismul actual, ci doar un supliment.”, explică Cathrine Gyldensted.

https://tuvaluereporters.com/cathrine-gyldensted-merita-sa-ne-straduim-sa-dam-jurnalismului-mai-multa-putere/

Așadar, jurnalismul constructiv este o reacție și un răspuns la creșterea exponențială a presei cu potențial negativist – care se manifestă prin tabloidizare, senzaționalism ieftin, fake news.

Jurnalismul constructiv informează, cercetează, aprofundează, prezintă soluții, are impact, dar în același timp îți dă și o stare bună. Este o abordare paradoxală –  o imagine corectă și contextualizată a lumii poate fi dată fără a evidenția doar ce este rău și ce merge prost.

„Nu-mi spune mereu că lucrurile nu funcționează, ci povestește-mi și despre feluri în care lucrurile funcționează”, este esența jurnalismului constructiv în viziunea jurnalistei daneze.

Pe pagina de internet constructivejournalism.network, există și o hartă a jurnalismului constructiv (The Co-Jo Map). O incursiune în principiile jurnalismului constructiv ar putea fi o rază de speranță în peisajul deprimant al jurnalismului de azi și o alternativă decentă la fenomenul degradării jurnalismului peste tot în lume.

Ce înseamnă jurnalism constructiv și la ce ne folosește?În viziunea lui Cathrine Gyldensted, autoarea cărții Five Elements of Positive Psychology in Constructive Journalismcititorilor le rămân în memorie informațiile și poveștile care prezintă și partea bună a lucrurilor. Jurnalismul constructiv adaugă o nouă dimensiune la felul în care se face jurnalism, pentru că oferă o perspectivă mai cuprinzătoare, mai bogată, mai corectă. Jurnalismul constructiv se construiește pe cinci piloni: relatarea corectă (tell it right), lărgirea minții (expand the mind), stimularea inteligenței (storm the brain), schimbarea întrebării (change the question), punerea lumii în mișcare (move the world).

Jurnalismul constructiv are la bază psihologia pozitivă, o recentă ramură a psihologiei, pe care Martin Seligman a propus-o comunității de specialiști în 1998. Spre deosebire de psihologia „clasică”, al cărei rol este să trateze și să vindece trauma, psihologia pozitivă caută răspunsuri la întrebari precum: „Ce face ca viața să merite trăită?”, „Ce îl ține pe un om în viață, indiferent cât de greu i-ar fi?”  Psihologia pozitivă are la bază valori precum speranță, credință, reziliență, perseverență, toleranță, iertare. Martin Seligman identifică cinci elemente care stau la baza stării de bine a oamenilor: emoții pozitive (positive emotions), implicare și dăruire (engagement), relații (relationships), sens (meaning) și succes (accomplishment). Pornind de la aceste valori, jurnalismul constructiv a fost construit astfel încât să răspundă cerințelor enumerate anterior.

Exemple de publicații care practică frecvent jurnalismul constructiv: The Economist practică în mod constant jurnalism constructiv. Un exemplu foarte inovator de jurnalism constructiv este The Correspondent – Unbreaking News (thecorrespondent.com, din Olanda, lansat pe 30 septembrie).

Jurnalismul constructiv nu își propune să eradicheze jurnalismul negativ, ci doar să contracareze excesul de negativitate. O doză de știri negative în presă poate nu strică și poate fi chiar necesară. Jurnalismul constructiv nu se concentrează pe scandaluri, controverse, calamități, ci pune accent pe soluții, resurse, viitor, speranță și le relatează pe un ton calm, care invită la conciliere. Pare nerealist de idealist, dar e un mod de a construi trainic, pe termen lung. Și nu doar în mass media.

Foto: Pixabay