Marin Iachimov: „Sunt fascinat de predare și de educație, singurele domenii în care curiozitatea nu apune niciodată”

March 17, 2020
school-1019989_1920-1200x1200.jpg

Românii din România trăiesc într-o cultură a aşteptărilor pe care le au de la minister, guvern, stat, şi nu de la aşteptările pe care le au de la propria persoană. Ne-am obişnuit să dăm vina pe orice altceva (instituţii oficiale, sistem, criză economică, pandemia coronavirus), mai puţin pe ceea ce nu am fost capabili să facem. Actuala criză ne-a forțat să găsim soluții la suspendarea cursurilor pentru elevi și studenți, grație tehnologiei care ne ajută să păstrăm legătura cu colegii de clasă, cu profesorii și care ne facilitează noi legături cu educatori inovatori sau cu specialiști în educație pe care îi descoperim în mediul online.

Unul dintre ei este Marin Iachimov, consilier de orientare vocațională, expert și trainer în proiectul Ghidul meseriilor viitorului, inițiat de think-tankul INACO Inițiativa pentru Competitivitate.

Cum ați virat dinspre zona de ASE înspre HR și consiliere vocațională?

În anul doi de la ASE am constatat că am greșit facultatea. Atunci mi-am dorit să pot contribui la performanța angajaților din companii. Am fost dintotdeauna pasionat de predare și de educație. Acestea sunt singurele domenii în care curiozitatea nu apune niciodată. Am crezut în natura divină a omului și  în faptul că oamenii sunt ființe care uneori acționează impredictibil. După terminarea ASE-ului, am avut șansa să fiu implicat în educație din punct de vedere managerial. Am fost implicat astfel 13 ani de zile, iar în ultimii patru ani am avut șansa să conduc 15 țări din Europa sud Est și fostele țări comuniste. Atunci am descoperit printr-o întâmplare un instrument de evaluare a personalității care se numește DISC. Din momentul în care am exersat pe mine această evaluare a personalității, am simțit că mă contopesc cu această idee. Nu am reușit să văd cine ar putea să mă ajute să capăt mai multe cunoștințe despre acest instrument psihometric. Ca urmare, am petrecut următoarele șase luni în căutarea unor instituții sau companii care puteau să-mi ofere o astfel de educație. În sfârșit, am găsit un institut din Statele Unite care se ocupă doar cu studierea comportamentului uman. I-am contactat și am cerut o certificare în acest instrument. După obținerea certificării, am văzut cum funcționează acest instrument și am făcut o replică acestuia pe un fișier de EXCEL. Ceea ce mi-a permis să fac multiple evaluări ale persoanelor din jurul meu. Am dorit să validez acuratețea acest instrument. După ce aproape 100 de persoane au făcut această evaluare, am constatat că acuratețea instrumentului este în jurul de 65%. Ca urmare, am dorit să aflu mai multe. M-am întors înapoi în același institut și am aflat că au produs alte două instrumente psihometrice ce care măsoară gândirea și motivația oamenilor. Atunci mi-am dat seama că am nevoie de aceste instrumente pentru a spori acuratețea evaluării persoanelor.

Instrumentele propriu-zise nu te ajută la nimic dacă nu știi să interpretezi rezultatele. Din acest motiv am petrecut următorii trei ani în testarea persoanelor din jurul meu pentru a valida rezultatele în ceea ce privește acuratețea rezultatelor. În al  patrulea an, am constatat că acuratețea interpretărilor datelor s-a apropiat de 95 la sută. Ca urmare, mi-am rezervat încă un an de cercetări, astfel încât să îmi confirm că acest procent este real și nu este doar din capul meu. Și-așa, în 2016 a început epopeea mea în piața românească pentru a preda acest instrument de analiză 3-D, denumirea pe care i-am dat-o eu. Din acel moment, natura umană a devenit și mai interesantă pentru mine. Este un privilegiu să pot observa creația lui Dumnezeu și să văd că a lăsat oamenilor liberul arbitru, capacitatea de a putea alege între bine și rău pentru a crește și de a dezvolta potrivit conștiinței proprii. Este fascinant.

Consilierul pentru orientare vocațională – cât de prezent trebuie să fie în activitatea școlară ? Cât de prezent ar trebui să fie în viața unei familii, a unei companii, a unei organizații profesionale, în general?

Consilierul pentru orientare vocațională nu ar trebui să înlocuiască discuțiile pe care le au elevii în școală. Curiozitatea și dorința de a afla lucruri noi stă la baza acumulărilor cognitive. Veșnica întrebare a tuturor generațiilor de elevi este „pentru ce îmi trebuie o materie sau alta?”. Nimeni nu poate să dea un răspuns satisfăcător până când elevul nu identifică o activitate care îi face plăcere. Cu siguranță, în jurul acestei activități se vor lega și materiile de școală pe care le studiază. De exemplu, dacă elevului îi plac drumețiile, alpinismul, cercetășia, atunci biologia, botanica, geografia, astronomia vor căpăta imediat mai mult sens în viața școlară a elevului. Cât timp nu există o motivație de care să se agațe, elevul nu va dori se învețe din curiozitate, ci din obligație. În acest sens, orientarea vocațională școlară are foarte mult sens, astfel încât să permită să identifice de la vârsta de 12 ani activități în care copilul ar dori să se implice din proprie inițiativă. Marea problemă în identificarea activităților preferate este să cunoști care dintre ele sunt mai potrivite pentru el și care sunt mai puțin potrivite. Acest lucru se poate identifica prin „construirea” personalității elevului. Tocmai aici intervine această metodă, care nu este singură, dar care îmi permite să cunosc mai mult și se numește analiza 3-D. Cheia găsirea vocației copilului stă în consilierul vocațional. Dacă el sau ea nu iubește copiii sau îi este greu să se distreze împreună cu ei în acea ședință, atunci această orientare vocațională va avea reușită minimă. Să poți simți emoțiile copilului în fața necunoscutului e calitatea de bază a unui consilier vocațional.

În viața unei familii este bine să existe un străin care să aibă încrederea părinților și care să poată dirija competent orientarea copilului spre un viitor care să aibă la bază vocația. Cei mai mulți părinți doresc cele mai bune lucruri pentru copiii lor. De cele mai multe ori, însă, sunt blocați și nu văd în copilul lor un adult în devenire, ci doar un copil care are continuu nevoie de ajutor și de sprijin. Tocmai, de aceea un specialist obiectiv, cu  competențe în orientarea vocațională și care are încrederea părinților, poate să fie de mare ajutor în identificarea talentelor copilului sau pentru a iniția o discuție constructivă în acest sens.

În cadrul companiilor, există un fenomen pe care mai toți l-am trăit. După o anumită perioadă de timp, angajații simt că se plafonează. Vor să facă o schimbare, inclusiv apartenența la compania respectivă.  Sentimentele pe care le trăiesc sunt destul de confuze, greu de descris; ce știu cu siguranță este că nu se mai regăsesc în totalitate și nu mai au același entuziasm cu care au intrat în companie. În aceste momente critice, este nevoie de un specialist în orientare vocațională care să îndrume și să consilieze acel angajat în derivă, care se află în căutarea noului Eu profesional și personal. Aceasta ar fi o primă situație des întâlnită.

A doua este atunci când se angajează o persoană în companie și foarte devreme de la angajare, mai precis în prima lună, deja se fac planuri de dezvoltare profesională și vocațională a angajatului. Astfel se menține vie curiozitatea angajatului. Cu cât curiozitatea este mai mare, cu atât capacitatea de inovare este mai înaltă. Astfel, persoana care se ocupă de orientarea vocațională a angajaților în cadrul companiei devine persoana-cheie în procesul de dezvoltare inovatoare a companiei.

În general, oamenii se transformă pe parcursul vieții. De aceea, au nevoie periodic de un „consult” pentru stabilirea unei noi direcții de orientare vocațională sau pentru stabilirea unui nou hobby care va permite să mențină jobul lor în limitele unei bune conviețuiri cu angajatorul.

Care ar trebui să fie calitățile unui pedagog „de școală nouă”?
Un pedagog modern trebuie să manifeste o curiozitate chiar și față de lucrurile cunoscute. Este nevoie ca un pedagog să se bucure de progresul elevului, indiferent la ce nivel este acesta. Într-o clasă sunt diferite tipuri de elevi. Au multe în comun, dar în același timp au o mulțime de lucruri care diferă. Până acum s-au făcut foarte multe studii psihologice asupra maselor de copii și a instrumentelor care pot fi de ajutor profesorilor. Profesorul va folosi aceste instrumente doar atunci când își pune întrebarea „ce pot să fac mai bine?”. Am văzut foarte mulți profesori buni, curioși. Ei sunt buni în primul rând pentru că iubesc elevii și din iubire pentru ei fac multe lucruri posibile și imposibile pentru a-i ajuta să iubească ceea ce iubesc și ei.

 Dar ale unui părinte modern, atent la nevoile copilului?

Părinte modern a șters limita între el și copii prin faptul că a devenit prietenul lor. Devenind un prieten, de cele mai multe ori nu mai este o autoritate pentru copil. În acest sens, părintele se confundă cu ceilalți prieteni care sunt în preajma copilului. Dacă părintele devine prieten și nu este și o autoritate pentru copil, atunci învățarea se face doar pe orizontală – adică de la prieten la prieten. Este cam aceeași educație pe care o primesc atunci când primesc informație prin Facebook sau Instagram. Învățarea pe verticală este posibilă doar atunci când copilul validează pe cel de la care învață cum că este o autoritate în domeniu sau că este o autoritate deasupra lui. Doar în acest caz, părintele devine un punct de reper pentru copil și nu doar un alt prieten.

Până unde poate merge modernizarea programei de învățământ în România ?

Dezvoltarea sistemul de învățământ în România poate fi o combinație între automatizare și umanizare. Adică predarea lucrurilor repetitive să fie făcută de către info-boți sau roboți, iar rolul profesorului să fie cel de a preda modalități de învățare în grup, să facilieze activități în grup, să îi învețe să comunice pentru obținerea de informații, pentru a ști să împărtășească informația pe care o posedă. Ar fi mult mai importantă predarea în școală a ceea ce numim soft skills. Avantajul inteligenței artificiale în predare este că poate să predea informație în stilul elevului. De asemenea, poate să stabilească viteza cu care progresează, în funcție de capacitățile lui, și va analiza fiecare elev, individual, c ou acuratețe formidabilă. Acest lucru este imposibil acum pentru un profesor care are la clasă 20-30-40 de elevi. Dar dezvoltarea umorului, a responsabilității, a bunătății și a umanității este importantă în dezvoltarea emoțională și cognitivă a unui copil.

În această perioadă putem folosi timpul liber al copiilor în stabilirea activităților sau a orientării vocaționale pe care ar dori să o urmeze. Este accesibilă tuturor din toate punctele de vedere și poate fi făcută online, prin conferință video folosind Skype, Facetime sau programe similare. Orientarea vocațională bazată pe Analiza 3-D ne permite să identificăm cu o acuratețe de 95% următoarele caracteristici:

  1.      să afle mai bine cine sunt din punct de vedere al comportamentului, gândirii, motivației.
  2.      să afle când sunt cei mai eficienți,
  3.     ce tip de activități sau materii îi atrage mai mult,
  4.     cum ar putea să își dezvolte pasiunea, astfel încât visul lor să devină parte din personalitatea lor.

Îl puteți contacta pe Marin Iachimov, expert în consiliere și orientare vocațională, pe site-ul www.3dhumandevelopment.ro

Citiți și despre Școala de gramatică, inițiativa profesoarei Corina Popa, și variantele online de a rămâne conectați la școală, punctual, și la educație în general. Zilele petrecute acasă sunt numai bune pentru pregătirea unui material video, a unei postări gramaticale sau pentru redactarea pledoariei pentru cuvântul preferat, căci înscrierile online la GramMania continuă, până pe 20 aprilie. Pentru că școlile s-au închis, dar învățarea continuă!
Formular de înscriere: https://docs.google.com/

Mai multe despre ceea ce presupune educația de calitate aflați în interviul următor:

https://brands-that-value.com/corina-popa-scoala-de-gramatica-limbajul-exprima-si-ne-exprima/

Foto: Pixabay