public-speaking-3926344_1920-1200x800.jpg

August 7, 2020

Pornind de la zicala „Un avocat bun cunoaște legea, un avocat excelent cunoaște judecătorul”, Andrei Dunuță, fondatorul Speakings, a oferit jurnaliștilor prezenți la training un regal de public speaking.

Un jurnalist bun cunoaște conținutul, un jurnalist excelent cunoaște publicul

Cum te poți antrena să fii o portavoce pentru comunitatea căreia îi aparții și pe care vrei să o reprezinți? Mai ales atunci când ești jurnalist care educă, inspiră, conectează oamenii și poți fi catalizatorul schimbării.

Cum îți poate schimba perspectiva un antrenament de public speaking? Radical aș putea spune, după trainingul destinat jurnaliștilor din comunitatea 2valuereporters. Andrei a răspuns imediat „prezent!” la invitația noastră de a susține pro-bono primul training de public speaking pentru jurnaliștii români.

Aproape 30 de jurnaliști din diverse colțuri ale țării – Iași, Timișoara, Brașov, Cluj, București – au participat la trainingul online din cadrul calendarului „Academiei jurnaliștilor”, un proiect de responsabilitate socială inițiat de TUDOR Communication în Campania #respectjurnalistii.

După ani întregi de experiență în antrenamentul de public speaking, Andrei crede că e mai corect să spunem „prezentare în public”, mai bine decât „vorbit în public”, o sintagmă care dă o notă de superficialitate acestui proces atât de complex, de fapt.

 

 

 

 

 

 

Am selectat câteva fragmente care să vă dea o idee despre ce înseamnă o prezentare în public profesionistă, așa cum vedem la TED-urile pe scena cărora ne visăm.

CONSTRUIEȘTE UN MESAJ CHEIE DE MAXIM 10 CUVINTE
Găsește 3 idei-cheie care să susțină mesajul.

Când ai un discurs solid?

  • ai fixat începutul;
  • ai găsit motivația – DE CE? ;
  • ai construit argumentația – PENTRU CĂ;
  • ai un final fulminant.

Urmează să îl susții cu aplomb, lucru care cere iarăși exercițiu. Intens. Cu stăpânirea perfectă a limbajului corpului care poate spune infinit mai mult decât cuvintele tale.

Construiește cei 5S – structură, strategie, substanță, storytelling, sare și piper (ineditul discursului)

„Mai mereu vorbim în public, nu doar în context oficial”

Frica de a vorbi în public este asociată cu frica de eșec sau de a ne face de râs. Și toate se raportează la EGO, la modul în care acesta te domină și îți comandă reacțiile. Andrei vorbește despre toate aceste resorturi emoționale ale vorbirii în public și demontează pas cu pas toate „mingile pe care le ascundem sub apă” încă din copilărie – teama de a fi judecat, criticat, de „a nu-i face de râs pe părinți”, de a nu râde colegii/prietenii/partenerii de tine și câte și mai câte. Toate acestea ies brusc la iveală în momentul în care ești nevoit să vorbești în public.

 CUM ÎNCEPI UN DISCURS?

E nevoie ca de la început să înveți cele mai bune practici și obiceiuri, să te antrenezi constant pentru a face rapid performanță. Iar în timp, cel mai greu e să ne dezvățăm ca să învățăm. De aici și importanța începutului.

– Adu-ți publicul în poveste, invitându-l să își imagineze contextul despre care vorbești. IMAGINEAZĂ-ȚI – e cel mai angajant verb în public speaking;

– Începe cu POVESTEA PERSONALA – „2 ianuarie 2020…, eu făceam….cutare lucru. Contextualizează – CINE, CE, UNDE, CÂND;

– Apelează la cifre, statistici, fapte traduse pentru public – acestea dau credibilitate si memorabilitate;

– Creează „Poveste în poveste”;

– Creează un dialog – „stăteam de vorbă cu X și cum vorbeam noi despre…”;

– Formulează o întrebare/întrebare retorică;

– Apelează la spontaneitate – cea mai grea tehnică, cere atentie la ceea ce se întâmplă în jurul tău înaintea discursului.

PRACTICE MAKES PERFECT

Abia când știi care sunt regulile jocului, înțelegi că, de fapt, Perfect Practice makes Perfect, explică Andrei, pasionat jucător de șah, de la ale cărui reguli a dezvoltat webinarul „De la pion la campion”.

Vorbitul în public nu este un pașaport către succes, nu e o calitate înnăscută, ci se cultivă, se antrenează, se practică la fel ca un sport.

TIPS&TRICKS

„Nu te prezenta pe tine, cu CV-ul tău, ci factual, cu povestea ta.”

„Cum să plictisești publicul? Vorbește despre tine și compania ta.

De ce să nu deschizi cu o glumă? S-ar putea să nu ai umor, poți să rănești pe cineva din public, gluma să fie fumată deja.

INVĂȚĂM PE DE ROST SAI INTERNALIZĂM DISCURSUL?

Ce înseamnă „internalizarea discursului”? În primul rând ceea ce spui să vină din tine, cu trăire și simțire, nu un text memorat și reprodus pe de rost, fără rost, ca la școală. Asta te scutește de teama de „a uita textul” pentru că mesajul e în sufletul tău, apoi în mintea ta. Când spui ce simți nu ai cum să dai greș fiindcă ești autentic. Internalizarea discursului presupune ca acesta să aibă o motivație clară și o argumentație pe măsură, care să o susțină. Pe toate le gândim la început.

GREȘELI ÎN INCHIDEREA DISCURSULUI

FINALUL LIPSĂ – „cam asta am avut să vă zic…”

FINALUL MULTIPLU – „ce voiam să vă zic, voiam să vă adaug faptul că.”

CE SĂ SPUI LA FINAL

FĂ UN REZUMAT

CALL TO ACTION – „vă invit să…”

PREZINTĂ BENEFICII – „o să ne recâștigăm puterea…”

PREGATIREA MENTALĂ PENTRU UN DISCURS

„Vorbitul în public este un exercițiu de contribuție, un act de contribuție, un dar oferit celor care te ascultă”

IA FOCUSUL DE PE TINE ȘI PUNE-L PE MESAJ, PE CEILALȚI, PE PUBLIC

NU SCRIE DISCURSUL CA SĂ ÎL INVETI PE DE ROST

ÎN PUBLIC SPEAKING AI MEREU FLUTURI IN STOMAC – IMPORTANT E SA ÎI FACI SA ZBOARE IN ACEEASI DIRECTIE

CREEAZĂ ANCORE EMOTIONALE – DE EXEMPLU, PUNE MUZICA PENTRU A TE CONECTA CU SPEECHUL

ANTRENEAZA DISCURSUL PE BUCĂTI

INCEPUTUL SI FINALUL TREBUIE SA FIE IN OGLINDĂ CU INCHIDERE IN CERC

ACORDĂ TIMP DE EXECUTIE PENTRU FIECARE CAPITOL

FA O HARTĂ A DISCURSULUI

SPEAKERII AMATORI ÎȘI SCRIU DISCURSUL ȘI ÎL INVAȚĂ

SPEAKERII PROFESIONISTI ÎȘI SCRIU DISCURSUL LA FINAL

Cât de lung ar trebui să fie un discurs?

Dimensiunea ideală trebuie să fie precum fusta unei doamne – „suficient de scurtă cât să fie atrăgătoare și să nu plictisească,  dar suficient de lungă cât să acopere esențialul”.

Cel mai greu lucru de antrenat în public speaking este mintea umană, nu altceva. Tehnicile le înveți în cinci minute. Marii speakeri rezistă în timp nu datorită talentului și carismei, ci datorită mindsetului de campion, care vrea să se pună în slujba celorlalți. Asta te face cel mai bun, nu tehnica. Tehnica e doar o consecință.

A consemnat Daniela Palade Teodorescu

 


Cornel-Amariei-1200x855.jpg

July 30, 2020

Cornel Amariei este inventator, antreprenor, speaker, autor, unul dintre cei 10 tineri ai momentului, așa cum l-a desemnat Competiția internațională Ten Outstanding Young Persons 2018, organizată de Junior Chamber International (JCI), a fost inclus de Forbes SUA în clasamentul celor mai influenţi 300 de tineri din Europa, iar Real Leaders l-a invitat în clubul select al celor 100 de tineri vizionari care ar putea schimba lumea.

A revenit în țară după studii în străinătate și vrea să facă lumină aici în România, la propriu. Este un inovator care are în portofoliu 50 de invenții în curs de patentare, printre care se numără și ochelarii .lumen pentru nevăzători, cel mai popular proiect al său. Cu toate că la 25 de ani a primit numeroase recunoașteri internaționale, Cornel Amariei își păstrează aceeași delicatețe, bunătate și smerenie, umor care îl fac atât de unic într-o lume a orgoliilor științifice. Invențiile sale au o motivație aparte – cea de a adece un sprijin în viața oamenilor, în primul rând, așa cum este dispozitivul Lumen, cel care ajută nevăzătorii să aibă mai multă mobilitate prin perceperea mai ușoară a obiectelor din jurul lor. Sensul lui în viață e să creeze lucruri care să aducă zâmbete în viața oamenilor.

În interviul video pe care i l-am luat la începuturile crizei, Cornel Amariei a vorbit despre importanța valorii în business și despre esența unei afaceri care stă, în primul rând, în sensul ei.

Este o valoare pe care o folosesc mult în viața mea, de fapt o zicală – „make meaning, not money”. Majoritatea antreprenoriatelor e gândită pentru a genera bani. Abia în ultimul rând se caută soluția pe care o aduce acel antreprenoriat la o problemă. Iar aceasta nu e ordinea corectă. Este motivul pentru care nu avem mulți antreprenori la un nivel înalt. Antreprenoriatul trebuie să ajute, este doar o unealtă care care să ducă ideile în impact.

Cu siguranță, atât timp vor exista probleme, vor exista și oameni puternici care să găsească soluții la ele. Acum, că a apărut această problemă globală, pandemia, apar și oameni care să caute rezolvări la provocări, care fac eforturi să caute soluții care ajută. 

Sunt oameni care fac inovație doar de dragul inovației, ceea ce e destul de rău; sunt oameni care inovează doar pentru bani, ceea ce e și mai rău. Scopul inovației este să creeze sens, să ajute.

Sunt mulți oameni care au idei, important e să găsești contextul în care ideile să iasă la suprafață și să se transforme în implementare. Sunt multe idei bune care mor fiindcă e o mare lipsă de proactivitate. Dacă oamenii s-ar simți mai responsabili ca atunci când au o idee să facă tot ce pot să o pună în practică, dacă ar avea această credință internă, atunci ar fi mai multe lucruri care să ajute.

Inovația înseamnă să conectezi ceva foarte simplu din stânga cu ceva foarte simplu din dreapta și să le pui împreună pentru prima dată. Piața industrială și academică ne învață însă să ne uităm într-o singură direcție, ceea ce nu ne ajută să facem legături. Inovația este ridicol de simplă, înseamnă doar să vezi aceste conexiuni. Dar pentru a vedea cât mai multe lucruri din stânga și din dreapta, trebuie să ne expunem – la experiențe noi, hobby-uri noi. În această perioadă în care avem mai mult timp, putem profita să învățăm lucruri noi – un curs nou, un instrument nou, o carte nouă. Toate ne lărgesc perspectiva pe care o avem acum.

Cu siguranță ceea ce se făcea până acum nu mai este la fel cu ce vom face de acum încolo. E nevoie de agilitate și de a renunța la anumite planuri care nu mai funcționează. În aceste vremuri, un plan nu poate rămâne constant mult timp. La nivel de business trebuie să ne dăm seama cum va arăta societatea după această criză. Nu cred că vor apărea brusc multe businessuri noi care să ajute, în afară de instrumentele de Comunicare și de management la distanță, care sunt obligatorii în această perioadă.

Noi trăim într-o țară care nu are un pedigree pentru business și este normal să fie așa, în doar 30 de ani nu poți construi ceva ce nu este nativ. Nu avem încă complet exercițiul de a înțelege, nu avem acea viziune de a asista oamenii, avem doar scopuri pe termen scurt. E important să înțelegem natura unei probleme, cum înțelegem un om sau un set de oameni și problemele lor, cum elaborăm soluțiile de care au nevoie și mai ales cum le validăm și cât de repede pentru a le fi de folos oamenilor.

În ultima sută de ani s-a întâmplat că s-a distanțat foarte mult de la omul cu probleme la soluțiile elaborate pentru el. De aceea avem situația în care sunt foarte multe produse sau servicii inutile din cauză că oamenii care au venit cu ideea nu au petrecut suficient timp cu oamenii care au nevoie de ea cel mai mult.

Urmăriți integral interviul video cu Cornel Amariei pe pagina de Facebook TUDOR Communication:

https://www.facebook.com/104496676406158/videos/153604602674504

A consemnat Daniela Palade Teodorescu


Mihaela-Muresan-nou-1200x1145.jpg

July 29, 2020

La începuturile perioadei de criză, Mihaela Tudor a avut-o ca interlocutor, într-un interviu online, în sistem net-event, pe Mihaela Mureșan, Marketing Strategist and Brand Architect Brand Essence.

Pentru că sunt multe lucruri care rămân valabile și acum și care ne inspiră pentru o stare de spirit pozitivă, dar cu simțurile în alertă, am făcut o selecție a celor mai interesante fragmente, care se referă la noile comportamente deprinse în criză, ingredientele unei campanii de succes în această perioadă, felul în care se adaptează strategiile de marketing la noile vremuri. De ținut minte, mai ales că vremurile sunt ciclice.

Le puteți consulta mai jos, cu invitația de a urmări întregul interviu video.

În criză te bazezi pe punctele tale forte. Dacă vine valul și îți mătură businessul, ceea ce îți rămâne după acest dezastru sunt punctele tale forte cu care poți construi mai departe. Așadar, întreabă-te „la ce sunt eu bun?”

Această criză creează și a creat deja pattern-uri noi, tipare noi de comportament. La unele am renunțat atunci când am ieșit din lockdown și am revenit la stilul de viață apropiat de cel dinaintea pandemiei. Homing (gătitul, statul mai mult cu copiii, sportul acasă, cursurile onine) – ce păstrăm, la ce renunțăm? Psihologii spun că obiceiurile practicate timp de trei săptămâni au mari șanse să devină rutină. E interesant de văzut ce rămâne din toate aceste noi deprinderi. Ce comportamente luăm cu noi?

Se redefinește valoarea în business.

Ce anume se păstrează din aceste comportamente deprinse în timpul crizei? Atunci se rescrie valoarea în business. Pentru că unele lucruri care se întâmplau înainte nu se vor întâmpla la fel. Acolo se definește „new value”, potențialul de business.

 Comunicarea online trebuie regândită. Consumul digital va rămîne, dar se va diminua cantitativ. Orice trend are și un anti-trend. Avem trenduri, dar și eternul uman.

 Totdeauna vor fi clienți. E bine să păstrăm contactul cu ei. Intră în online, pe social media și fii pe fază la ce spun clienții lor. Apoi e bine să ai prezență digitală. E obligatoriu, nu opțional. Aceasta trebuie revizuită, completată, regîndită. Urmează re-evaluarea modelului de business.

Dacă ești antreprenor, identifică-te cam pe unde ești ca industrie:

Industrii înghețate – au întrerupt orice activitate;

Industrii călduțe – funcționează încă din inerție sau la turație mai scăzută;

Industrii explodate – cererea de produse și servicii este uriașă, dar problemele lor sunt la nivel operațional.

 E o unitate de haos. Acum trebuie să îți acorzi o perioadă de liniște, fără mesaje urgente, fără lucruri de făcut, în care să te gândești la cel mai rău scenariu pentru compania ta. Să te forțezi să îți imaginezi ce ai face în acest caz. Apoi să treci la cel mai bun scenariu. Apoi scenariul „in between”, conservator. Și vezi cât te poți pregăti pentru aceste trei scenarii.

În criza aceasta, ne dăm seama ce avem, de fapt. Ce aveam și nu știam ce avem. Acele lucruri mici, dar esențiale. Să ne întoarcem către acele lucruri autentice, de suflet, care rămân. Mai puțin înspre aparențe strălucitoare, dar înșelătoare, mai puțin shiny, blinky.

Poți urmări întregul interviu în emisiunea 2value cu Mihaela Tudor, pe pagina de facebook TUDOR Communication:

https://www.facebook.com/104496676406158/videos/536428483733889

 


Matthew-K.-P1-speaker.jpg

July 3, 2020

La începuturile perioadei de criză, Mihaela Tudor l-a avut ca interlocutor, într-un interviu online, în sistem net-event pe Matthew K. Cross, speaker şi strateg de talie mondială, fondator și CEO al Leadership Alliance. Pentru că sunt multe lucruri care rămân valabile și acum, am făcut o selecție a celor mai interesante fragmente, în special cele care fac referire la valorile unui business.

Le puteți consulta mai jos, cu invitația de a urmări întregul interviu.

 

 

 

 

 

Valoarea atrage după sine valoare

3 lucruri esențiale pe care trebuie să le aibă în vedere orice antreprenor.

  1. Fă orice e necesar ca să îți păstrezi calmul, concentrarea. Nu putem gândi, acționa dacă ne pierdem calmul
  2. Ancorează-te în prezent, trăiește în prezent – acum și aici. Evită distragerile, influențările de orice fel. Racordează-te la respirație. Timp de 5 minute, închide ochii, respiră profund și reconectează-te la propria persoană.
  3. Abia apoi gândește-te la ce e de făcut și la strategia pe care vrei să o stabiliești – pentru tine, pentru familia ta, pentru afacerea ta, pentru viața ta.

Fundația oricărei gândiri strategice se reduce la cei 2 C (calm and centered).

În orice astfel de process de reinventare, accentul se pune pe calm și concentrare pe problema respectivă. E ușor să te lași copleșit de știrile alarmiste, de panică, dar e nevoie să ieși din frică. Indiferent dacă faci o strategie pentru o echipă de o sută de oameni sau pentru tine însuți, fixează cu claritate scopul – unde vrei să ajungi.

Răspunsul la următoarele întrebări te ajută să inovezi în business.

Pentru aceasta răspunde cât mai sincer (e indicat să pui toate aceste gânduri pe hârtie):

  • În ce domeniu activează businessul tău?
  • Care era scopul businessului tău înainte de declanșarea pandemiei?
  • Cum este afacerea ta acum?
  • Care va fi natura afacerii tale după trecerea perioadei de restricții?
  • Va fi aceeași ca acum? Se va schimba? Te gândești la o abordarea diferită?
  • Cum te vei adapta la noile condiții?
  • Intenționezi să treci o parte din business online?
  • Ce părea imposibil de transformat, de schimbat în business înaintea crizei?
  • Ce va fi imposibil de făcut atunci când ieșim din criză?

Fă un pas în față pentru a fi văzut. Fii precum o ancoră, un far

Acum e timpul pentru a face un pas în față și pentru a fi văzut. Pentru a comunica valoros, cu sens. Pentru a fi perceput ca o ancoră, ceva solid de care să te agăți pe timp de furtună. Dar în același timp să fii și o lumină, farul care ghidează navele în port pe vreme rea.

În vremuri grele, dar și în vremuri bune, suntem recunoscuți, suntem atractivi prin valorile noastre de bază. Indiferent că suntem parte dintr-o echipă sau suntem doar noi înșine, valorile sunt cele care ne recomandă. Așa funcționează lucrurile în business. E foarte simplu. Când valorile sunt clare și puternice vei obține altele noi – pot fi reflectate în profit, recunoaștere, marketshare, referințe.

Pune pe hârtie 3 valori de bază ale afacerii tale și discută-le cu echipa. Valorile sunt resurse importante, doar trebuie conștientizate și accesate. Valoarea atrage după sine valoare.

Ai scris valorile businessului tau. Ce faci după?

Comunică-le, transmite-le echipei tale. Apoi clienților și potențialilor clienți, într-un mod cât mai clar și mai concis. În timp de încercări și provocări ca aceasta prin care trecem, riscul este să pierdem perspectiva globală. Atunci avem nevoie de percepția cuiva din exterior, obiectiv. Avem nevoie de „privirea din satelit” a cuiva deasupra noastră. Avem nevoie de un astfel de partener care să ne ridice.

Când ai de-a face cu oameni în businessul tău, e bine să gândești pe termen lung și să ai o abordare plină de compasiune față de oameni – mentalitatea „cut, cut, cut” e una reactivă, dar care demolează pe termen lung. Încurajez întotdeauna empatia și compasiunea.

Există mereu oportunități în criză, trebuie doar să ne uităm la ele. România e un bazin uriaș de resurse umane, de talente. Nu poți avea control asupra economiei, asupra virusului, asupra realității. Singurul lucru pe care poți să îl controlezi e mintea ta – de aici, poți controla, gândirea, strategia. Nesiguranța e la fel de puternică precum frica de moarte. E important să îți clarifici ce crezi și ce simți în legătură cu viitorul.

Acum, mai mult ca oricând, e momentul să avem mai multă grijă de sănătatea noastră. Ca să îți păstrezi calmul, e nevoie să dormi suficient, să te hidratezi corect, să mănânci cât mai sănătos. Să ai mai multă grijă de propria persoană. Să fii mai prezent în prezent ca să poți gândi pe viitor. Suna paradoxal, dar toată viața e un paradox.

Matthew K. Cross este scriitor titrat internaţional, speaker şi strateg de talie mondială, fondator și CEO al Leadership Alliance, o firmă de consultanță personalizată care lucrează cu organizațiile Fortune 100 și instituţii de elită, cum ar fi Universitatea Stanford.  Printre companiile cu care Matthew K. Cross a colaborat se numară: Bank of America, ING, BlackRock, Allianz, Merrill Lynch, UBS, Home Depot, Qlik.

Este unul dintre puținii speakeri internaționali racordați la realitatea de leadership din România, cu o profundă cunoaștere a culturii române, care a impresionat audiența prezentă la masterclass-uri anterioare. Îl puteți descoperi explorând valorile culturale ale României în The Little Book of Romanian Wisdom, cartea al cărei co-autor este și care a făcut înconjurul lumii. A fost keynote speaker în cadrul evenimentului Brands that Value, din 29 octombrie, cu prezentarea „Turn your business values into value.”

Specialist al procesului Hoshin North Star, atlet și vizionar out of the box, Matthew oferă prin munca sa un ghidaj pentru leadershipul, genialitatea, alinierea şi performanţa organizaţiilor, echipelor şi oamenilor.Este un promotor al conceptului de învățare continuă care aplică regula de aur a învățării continue: ÎNVAȚĂ-I PE CEILALȚI CE AI ÎNVĂȚAT TU – și încurajează-i și pe ei să învețe și să transmită mai departe ce au învățat.

Îl poți urmări în cele două ediții ale emisiunii 2value cu Mihaela Tudor, pe pagina de facebook TUDOR Communication:

https://www.facebook.com/TudorCom/videos/665676174190278/

https://www.facebook.com/TudorCom/videos/3440414205976029/

Foto: Cătălin Rucăreanu/Eleven Design


Mihaela_miroiu.jpg

July 2, 2020

La începuturile perioadei de criză, am avut-o ca interlocutoare pe Mihaela Miroiu, într-un interviu online, în sistem net-event. Pentru că sunt multe lucruri care rămân valabile și acum, am făcut o selecție a celor mai interesante fragmente, în special cele din domeniul educației și a diferențelor dintre generații.

Vi le redau mai jos, cu invitația de a urmări întregul interviu.

„În sistemul nostru de admitere, nu există un loc în care elevul care e examinat să fie întrebat ce a făcut el pentru semenii lui, pentru mica lui comunitate, dacă i-a păsat vreodată de ceva din jurul lui și a vrut să repare cumva. Nu poți avea cetățeni, morali, solidari, cu simț civic, dacă în școală nu îi încurajăm spre trăirea valorilor morale. Aceste lucruri nu fac parte din „programa școlară” care îl învață pe copil că merită prețuite.

În comunism, am fost crescuți în ideea că avem doar datorii, fără nici un fel de drepturi – de aici și obediența generației care a petrecut mult timp în comunism. După Revoluție, realitatea s-a multat la cealaltă extremă – avem drepturi și numai drepturi. Astfel s-a creat generația unui „misecuvenism” – mi se cuvine doar pentru că exist. Toată lumea e datoare să îmi ofere fără să dau nimic în schimb. Această criză începe să echilibreze cele două extreme – drepturi și obligații. Te face să prețuiești lucruri pe care înainte nici nu le băgai în seamă. De exemplu, când nu ai libertatea de mișcare, începi să îți dai seama cât de mult prețuiește ea.

E necesar ca această generație de copii să învețe tehnici de supraviețuire, să știe să se descurce, să nu le mai vină totul pe tavă, fără nici un fel de efort. Această criză este primul moment în care ei încep să se confrunte cu lipsurile, cu rezistența la frustrare. Și este un lucru bun. Eu am deprins supraviețuirea de la străbunica, de la bunica, de la mama mea, nu de la școală. Femeile acestea m-au învățat.

Criza generează multă panică, dezordine socială, dar poate fi și o reordonare a societății. Acum mă bucură să văd că, dacă există derapaje, ceilalți intervin repede să le corecteze. Trăim ca într-un sat pe vremuri. Nu poți să faci sau să spui nimic fără să te știe tot satul. Exact așa se întâmplă și în rețelele sociale.

Cât de mult ajută reziliența pe care am deprins-o în perioada plină de lipsuri a comunismului? Fără să credem că ne putem întoarce la o perioadă de dictatură, e de folos să știi „să faci sită de mătase din coadă de câine” sau „mâncare și din clanța de la ușă”. Să faci dintr-un pui de jumătate de kg mâncare pentru toată familia în weekend. Eu, una, în perioada de criză am tot făcut ciocolată de casă după rețeta economică din comunism. E legătura pe care o fac acum între „bucățica de ceva bun” din vremurile acelea de lipsuri și criza de acum.

Eu pot să spun că sunt mult mai pregătită să rezist la o perioadă de criză decât generațiile mai tinere.

Ceea ce se va întâmpla după toată această criză va fi greu de dus. Acum suntem anesteziați de alternativa lui „aș putea muri” și de ajutoarele statale. Eu fac brainstorming cu oameni înțelepți. Cred că ne vom continentaliza în detrimentul globalizării, cu o Uniune Europeană federalizată, cu politici publice de educație și sănătate făcute la un loc. Ideea că ne putem întoarce la același tip de viață ca înainte mi se pare falsă și nerealistă.”

 

Mihaela Miroiu este teoreticiană și militantă feministă, profesoară la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), conducătoare de doctorat în științe politice. A studiat etică și filozofie politică, predă cursurile „Ideologii politice actuale”, „Etica în relații internaționale”, „Teorii politice feministe”.
Este autoare a numeroase cărți – ”Cu mintea mea de femeie”, „Societatea retro”, „Nașterea cetățeniei democratice. Femeile și puterea în era modernă”, ”Neprețuitele femei”, „Gândul umbrei”, „Nașterea: Istorii trăite” – dar mai ales este o deschizătoare de minți și de suflete. Un exemplu de activism și forță civică. Prin munca ei, prin cuvintele pe care le spune sau le scrie, influențează viața a zeci de mii de oameni care beneficiază de experiența ei și care o urmăresc zilnic pe pagina dumneaei de Facebook.

Puteți accesa interviul online la linkul:

https://www.facebook.com/TudorCom/videos/4189875444363274/


Grigore-Ghyka-portret-1200x802.jpg

May 21, 2020

Pe Grigore Ghyka l-am cunoscut în compania prințesei Marina Sturdza, verișoara dumnealui, pe care o însoțea la evenimentele caritabile pe care distinsa doamnă le organiza sau la care lua parte. Prințesa Marina Sturdza este unul dintre punctele de referință din caritatea românească, de la care am învățat ca viața poate fi trăită și altfel dacă ai un scop mai presus de binele personal. Spiritul Domniei Sale se face simțit în continuare și prin intermediul vărului său, Grigore Ghyka, cel care continuă cu aceeași discreție demersurile sociale pe care le-a inițiat sau le-a patronat prințesa în timpul vieții.

Implicarea,  responsabilitatea socială, caritatea, atitudinea de cetăţean universal care își asumă România autentică până la capăt sunt atribute care au fost cultivate în familie. Cu toate că a părăsit România la vârsta de 8 ani, Grigore Ghyka nu a uitat de rădăcinile româneşti şi de valorile ţării sale de origine, pe care le-a promovat şi le-a cultivat oriunde s-ar fi aflat, în sprijinul cauzelor sociale pe care le continuă în numele familiei. Balul anual organizat pentru Hospice Casa Speranței e unul dintre evenimentele indestructibil legate de numele prințesei Marina Sturdza și al lui Grigore Ghyka.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre rădăcinile familiei lui Grigore Ghyka se pomenește încă din secolul al XVII-lea – străbunicul bunicului Domniei Sale a fost ultimul domnitor Ghyka al Moldovei; a urmat fiul lui, Alexandru, apoi străbunicul lui, Grigore, apoi bunicul Alexandru, și tatăl lui, Grigore. Cum e să faci parte dintr-o astfel de familie cu valori bine statutate și respectate și ce responsabilități presupune o astfel de apartenență am vorbit în acest interviu luat în vremea crizei.

Cum vedeți încercarea de acum prin care trecem cu toții?
Dacă vreodată am căzut vreunei deprimări trecătoare când a trebuit să rămân izolat în timpul carantinei, tot ce trebuia să fac era să mă gândesc la bunicul meu, Alexandru Ghyka, cel care a petrecut 23 de ani în închisorile comuniste, și orice îmi părea greu de suportat se dispersa în următoarea secundă.  Dacă există vreo speranță pentru mine, este că vor ieși și lucruri bune din toată această încercare: faptul că începem să privim spre interior și (re)devenim mai contemplativi, că simțim mai multă compasiune unul pentru celălalt și devenim mai puternici ca oameni ai aceleiași comunități.

Care sunt valorile dvs de bază, în legătură cu care nu faceți compromisuri?
Valoarea de bază este să te comporți corect. Asta am fost învățați de mici în casă. Să ne purtăm și să fim corecți.  Să fim cum ni se spunea tot timpul în limba franceză – „come il faut” – cum trebuie, adică. E un cod. Un fel de viață.

Ce înseamnă să fii bun?
A fi bun  înseamnă a fi generos, a vedea mai departe de binele personal.

Ce impact credeți că are bunătatea astăzi, când ne aflăm în pragul unei noi crize economice, financiare și spirituale? În ce fel schimbă bunătatea lucrurile?
În aceste vremuri dificile și incerte, bunătatea este mai importantă decât oricând. În perioade de criză, oamenii tind să lupte pentru ei înșiși. Trebuie să ne reamintim în special că trebuie să ne pese și de comunitate și să ne ajutăm reciproc.

De unde vine nevoia de implicare într-o cauză socială, un proiect ecologic, o agregare de comunitate?
Sunt convins că dăruirea și ajutorarea celorlalți sunt printre cele mai îmbucurătoare lucruri pe care le putem face. De asemenea, cred că este o obligație pentru cei care sunt în măsură să facă acest lucru – să facă bine.
Comunismul a ucis sentimentul de solidaritate și comuniune pentru cauze sociale, ceea ce ne-a facut să o luăm de la început, să învățăm să facem acest lucru pas cu pas. Cu atâtea cauze care au nevoie de ajutorul nostru, este mai important ca niciodată.

 

 

 

 

 

Cât de mult a amprentat comunismul atitudinea față de muncă și de viață a românilor?
Comunismul a afectat fiecare aspect al vieții oamenilor. O întreagă societate cu toate regulile și valorile stabilite a fost răsturnată acolo unde nimic nu însemna la ce obișnuia sau era ceea ce însemna. Cei mai buni dintre cei buni au fost distruși. O generație formată din cele mai strălucitoare și mai capabile minți a fost exterminată și înlocuită cu cea mai răi dintre cei răi. Principiile, etica și morala au fost pierdute. Nimănui nu-i păsa de noua ordine socială care acum era pusă în aplicare. Toată lumea se prefăcea doar să treacă.

De cele mai multe ori, românii care lucrează în străinătate se înregimentează mult mai ușor la normele și regulile de acolo, în timp ce în țară există tendința de a eluda cât mai mult sistemul. Aveți o explicație pentru această deprindere?
Acest lucru îmi amintește de când eram mici și aveam prieteni care veneau să ne viziteze acasă. Masa era pregătită mai atent decât de obicei și aveam mai multă grijă în comportamentul nostru.Poate că același lucru se întâmplă și cu românul care lucrează în străinătate.Dar adevărul este probabil mai complex de atât. România este construită pe o mentalitate de supraviețuire care își avea rostul cu secole în urmă, când eram mai mereu sub asediul cuceritorilor, atacați din toate părțile. Din păcate, această mentalitate există și astăzi; de aceea încercăm să ne servim mai întâi interesele. Nu este vorba de a face ceva bine, nu ține de calitate sau de a lăsa ceva pentru posteritate. Este vorba doar de a fi plătit și de a termina treaba cât mai repede. Acest lucru trebuie să se schimbe.Aici, în România, ne confruntăm deseori cu această gândire. În străinătate este o altă poveste.

Cum am ajuns de la „Munca e brățară de aur” și „Ai carte, ai parte” la „Lasă, că merge și așa!”
Acesta este cu siguranță un rezultat al comunismului, dar face, de asemenea, parte din mentalitatea de supraviețuire despre care vorbeam mai devreme. Toți sunt pentru ei înșiși. Acest mod de a gândi este golit de orice calitate, pentru viitor sau pentru comunitate. Este foarte adânc înrădăcinat în psihicul nostru și trebuie să se schimbe. Numai atunci când se consideră inacceptabil va dispărea. Dar, din păcate, de prea mult timp, am acceptat doar orice.

Creativitatea este una dintre cel mai des invocate calități ale românilor – o confirmă expații, dar și românii din diaspora. Din experiența dvs. internațională, cum comentați?
Românii sunt într-adevăr excepțional de creativi și găsesc umor în orice nenorocirea li se întâmplă. Cea mai amuzantă parte a participării la nenumăratele proteste guvernamentale de la Piața Victoriei și din alte părți din București a fost citirea pancartelor și a mesajelor scris sau strigate, care reflectau un asemenea spirit și creativitate în contrast cu situația neplăcută în care ne aflăm.Majoritatea românilor din diaspora e formată din oameni muncitori și rezistenți. Nu este ușor să pornești de la nimic departe de casă. Am trăit asta din propria experiență, urmărind-o pe mama mea făcând asta în timp ce creștea doi copii.

Ce vă energizează, ce vă bucură, ce vă entuziasmează?
Mă energizează și mă entuziasmează calitatea lucrului bine făcut. Ce aduce mâine. Sunt un optimist. Îmi face plăcere când învățăm din trecutul nostru bogat și vibrant, pe care putem construi viitorul. Să avem credință în tinerețea celor care vin acum din urmă, în generația următoare și în viitorul nostru.

Care este secretul rezilienței, în opinia dvs.?
Eu cred că secretul menținerii rezilienței este să știi că ai dreptate și ești pe calea cea bună.

Ce lucruri sunt mereu aceleași pentru dvs, constante și generatoare de valoare?
Arta și natura rămân mereu aceleași pentru mine. Creează constanță. Oricâtă agitație ar fi în jurul meu, liniștesc și mă echilibrez ascultând o muzică, admirând un obiect de artă sau ascultând sunetul vântului din copaci. Aceste lucruri rămân întotdeauna aceleași, reconfortante și „readucătoare” cu picioarele pe pământ.

Cum vă păstrați autenticitatea, calmul, eleganța, reziliența, bunăvoința în condiții de stres?
Mă stapânesc. Când eram copil ni se spunea des, mai ales de către bunica… „stăpânește-te, stăpâneste-te, copile!” Nu am fost întotdeauna bun la asta, dar mai târziu în viață mi-am dat seama că e cea mai bună lecție pe care o poți învăța. Dacă ai control asupra emoțiilor și asupra ta, ai controlul vieții tale. Generația bunicii mele a avut-o, a stăpânit-o la perfecție, la fel ca și cele dinaintea ei. Astăzi pare ca s-a pierdut.

Există vreun proverb românesc care vă place în mod deosebit?
Limba română este atât de bogată în proverbe și sunt multe. Îmi place imaginația la care recurg și cum rezumă perfect un moment sau o situație specifică. Unul dintre proverbele mele preferate: „Poți face bici din rahat, dar nu poți să-l înfunzi.” E genial. Mi-a plăcut atât de mult încât l-am tradus chiar în engleză (you can make a whip out of shit but you can’t make it snap.)

Ce vă place cel mai mult la munca dvs.? Cum v-a îmbogățit, ca om, activitatea pe care o desfășurați?
Cand fac ceva, îmi place să fie ceva bun și de calitate. Îmi place să mă documentez, să cercetez și să mă pregătesc temeinic. Aș prefera să nu am nimic decât să am ceva mediocru în loc. Am crescut înconjurat mereu de obiecte vechi, de antichități moștenite din alte vremuri. Aceste obiecte sunt indestructibil legate de mine și de familia mea și îmi amintesc cine sunt. Îmi amintesc de o obligație pe care am învățat-o încă de pe când eram un băiețel – aceea de a mă comporta corect – iar atitudinea aceasta m-a amprentat definitiv.

 

 


capture-MArius-Stefan.png

March 26, 2020

Amândoi frații Ștefan, Marius și Dan, au la baza dezvoltării personale și a business-ului lor valori solide – educație, transparență, umanitate, prosperitate, învățare continuă, libertate și responsabilitate. Sunt cât se poate de evidente. Solidaritatea față de comunitate e una din valorile companiei Autonom, manifestată încă de la început în această perioadă plină de turbulențe sociale și economice. Amândoi sunt lideri care văd mai departe decât binele lor personal și ne dorim ca spiritul lor de solidaritate și empatie autentică să îi „contamineze” și pe alți antreprenori. L-am invitat pe Marius Ștefan să ne povestească despre noile oportunități de învățare pe care le aduce criza coronavirus și care ne pot dezvolta atât la nivel personal, cât și antreprenorial.

Un lider vizionar e un lider solidar – de unde vine această preocupare pentru binele societății?
În accepțiunea noastră, un lider este cel care nu doar inspiră, dar este și urmat și urmărit, atât de către cei din echipa lui, cât și de ceilalți din comunitatea lui. Caracterul unui om se arată nu când este soare afară, ci când e furtună. Când trecem cu toții prin momente mai dificile, este momentul potrivit nu doar de a ajuta pe cei din jur, ci și de a da un exemplu demn de urmat.

Cum puteți „contamina” pozitiv și alți antreprenori cu astfel de valori?
Credem foarte mult în puterea exemplului personal. Încă de la început, ne-am propus să fim un model de afaceri autentic și sperăm că, prin modul nostru de a face lucrurile, îi vom inspira și pe cei din jurul nostru să contribuie la dezvoltarea oamenilor și a comunităților din care fac parte. Faptul că reușim să dezvoltăm un business solid, în creștere, bazat pe aceste valori ajută să convingem că se pot face afaceri și altfel.

Cum putem crea alianțe benefice între antreprenori în aceste vremuri perturbatoare?
Am văzut deja, începând de săptămâna trecută, când a devenit limpede că pandemia de COVID19 va ajunge și în România, că antreprenorii au început să se unească și să se sprijine reciproc. Din ce în ce mai mulți antreprenori au început să ofere servicii gratuite pentru a-și sprijini colegii cu organizarea în timpul crizei și pentru a asigura continuitatea operațiunilor. Zilele trecute s-a format un val de susținere atât din partea companiilor antreprenoriale, cât și a corporațiilor prezente în România, sprijinind în egală măsură afacerile locale, sistemul de sănătate publică și pe cei în nevoie, precum și personalul medical aflat în prima linie de apărare împotriva acestei epidemii. Cred că suntem deja acolo, construind alianțe și sprijinindu-ne reciproc.

Care sunt oportunitățile valoroase de învățare pe care le aduce această criză – la nivel de dezvoltare personal, dar și a companiei?
În primul rând această criză ne aduce oportunitatea de a pune în practică tot ceea ce am învățat în ultimii ani. Ne ajută să vedem moduri noi de a acționa și de a colabora, și cu siguranță după ce va trece toată această perioadă, vor apărea numeroase oportunități de dezvoltare a companiei, așa cum s-a întâmplat și la criza precedentă din 2008. Este o perioadă în care atât noi, cât și colegii noștri, profităm de timp pentru a citi, a învăța și de a testa noi idei.

Care e nouă paradigmă a valorilor care vor menține sau dezvoltă businessurile în viitorul apropiat?
Este greu să dai un singur răspuns care să se potrivească tuturor afacerilor, în special în contextul actual. Fără îndoială, capacitatea de a te adapta rapid la criză și de a schimba sau ajusta modelul de afaceri pentru a supraviețui este întotdeauna cea mai importantă pentru antreprenori. Relația strânsă și transparența cu clienții și partenerii noștri în perioadele de criză sunt cruciale, deoarece asigură o relație de încredere care poate face diferența în decizia clienților de a rămâne cu o companie anume chiar și în timpul unei crize. În plus, onestitatea și integritatea, împreună cu o bună etică în afaceri, ajută întotdeauna, deși, din păcate, s-ar putea să nu fie mereu suficient pentru ca o afacere să supraviețuiască într-o perioadă de criză.

Izolarea fizică poate fi de ajutor, nu și izolarea socială, iar aici tehnologia e de ajutor. Cum se întâmplă lucrurile la Autonom?
Încă din primele momente, majoritatea colegilor noștri care își puteau desfășura munca de acasă a și început să facă acest lucru. Nu este un lucru nou, deoarece oamenii din Autonom au de câțiva ani această flexibilitate a lucratului de acasă. Profităm la maxim în perioada aceasta de soft-urile pentru videoconferințe și de asemenea, de telefon, pentru a reduce impactul izolării sociale.

Cum se resimte criză generată de corona virus în industria de închirieri auto?
În prezent, segmentul de închirieri pe termen scurt este cel mai afectat de anularea călătoriilor, a deplasărilor în interes de serviciu și a evenimentelor. Clienții noștri din sectoarele afectate mai puternic au redus semnificativ consumul. Împreună cu toți partenerii noștri, lucrăm intens la găsirea celor mai bune soluții de trecere peste momentele dificile. Suntem încrezători că vom face față cu bine oricărui scenariu, așa cum am făcut-o de fiecare dată până acum.

Care sunt cele mai mari provocări?
Cea mai mare provocare pe care o vedem în acest moment este de a ține sentimentul de panică sub control, de a acționa responsabil și cu gândul la ceilalți. Este o perioadă dificilă care va trece, însă acum este momentul să dăm tot ce avem mai bun. Depinde de noi toți și de modul în care vom acționa, să reducem efectele acestei situații, pentru a avea cât mai puțin de suferit de pe uraă ei.

Cum estimați evoluția acestui domeniu? Care sunt tendințele internaționale? Sunt ele valabile și pe piața românească?
Întreaga industrie este afectată de anularea deplasărilor și a zborurilor, atât la nivel național, cât și internațional. Ne așteptăm ca închirierile pe termen scurt, segmentul pe care vedem cea mai mare reducere a consumului, să își revină o dată cu redeschiderea granițelor și a reluării zborurilor, probabil în luna mai/iunie.

Care sunt soluțiile alternative care ar putea redresa domeniul în perioada imediat următoare? Dar pe termen lung?Pe termen scurt ne-am reprofilat unde a fost posibil. Am început activitatea de livrări de alimente, mâncare și de materiale medicale, avem o colaborare strânsă cu câteva lanțuri de retail. Am început să ne folosim resursele ca să ajutăm cât mai multe ONG-uri. Chiar dacă nu generează venituri, ține colegii ocupați și motivați că fac fapte bune. Pe termen lung, suntem încrezători că industria își va reveni. Nevoia de transport este una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor și o perioada de pauză nu va face decât să acutizeze această nevoie.

 

 

 

 


Raluca-Mihaila-phone-1200x793.jpg

March 25, 2020

„Glasvand | 35 de ore din viața unui copil mare” este o carte-manifest care reinstaurează din temelii valorile umane ale oricărui profesionist, în momente de criză identitară profesională și personală. Cu atât mai mult când o astfel de criză este declanșată de una sanitară, merită să îți acorzi un moment de reflecție și să răspunzi la câteva întrebări care să te aducă mai aproape de tine – de temerile, speranțele, proiecțiile tale.

Autoarea cărții, Raluca Mihăilă, a pregătit și un un chestionar special , intitulat ÎNTREBĂRI PENTRU OAMENI MARI, în ton cu preocupările pe care le avem în această perioada de criză. Sunt întrebări care te iau prin surprindere tocmai prin simplitatea și umanitatatea interogațiilor. E un exercițiu de luciditate foarte necesar, pe care l-am făcut și eu. E un fel de „Chestionar Proust în vreme de coronavirus”, cu întrebări necesare pentru vremuri perturbatoare.

De aceea, am adresat chiar autoarei invitația de a răspunde la propriile întrebări pe care le-a lansat potențialilor ei cititori, dar și celor care au citit deja cartea.

„Fă ce ține de ține să contribui la o lume mai bună.”
Tu #staiacasă?

Da.

Ce poți face tu pentru a ajuta comunitatea?
Demarez sau mă implic pro bono în activități, inițiative și proiecte sociale care ajută comunitatea, iar împreună cu clienții pentru care fac marketing strategic, aducem în prim plan un viraj de comunicare empatică prin care să oferim sprijin real și relevant celor care au nevoie de el acum.
La nivel personal, respect toate indicațiile autorităților.

„Controlul e o iluzie”.
Tu ce ai vrea să controlezi, dacă ai putea?

Aș vrea să controlez trecerea timpului și, uneori, să pun viața pe pauză.

La ce planuri a trebuit să renunți odată cu instaurarea stării de urgență?
La călătorii, evenimente și  expansiune profesională. nu le văd ca pe niște pierderi, ci ca pe niște reașezări, fiindcă dacă nu renunțam la ele, nu mă apucam de ceea ce fac acum.

Ce simți azi?
Că încă e un pic mai ușor decât va fi mâine.

Ce crezi că vei simți mâine?
Că m-am mai apropiat cu o zi de finalul unei perioade complicate.

„Problema în viață nu este că trebuie să negociezi, ci să nu ajungi să negociezi cu cine nu trebuie”.
De ce crezi că au nevoie oamenii în această perioadă?

De igienă. Fizică, emoțională, mentală.

De curățenie. În casă, în familie, între prieteni, colegi de echipe, parteneri de business sau de conversație.

Ce ești dispus să oferi celorlalți?
Know how, umor și timp.

Gândește-te la ce te-a surprins plăcut de când s-a instaurat starea de urgență.
Nu-mi mai văd casa în care îmi petrec timpul 24/7 ca pe un loc tranzacțional („locul unde vii acasă seara”) , ci mai degrabă emoțional („un univers”).

Cu toții depindem unii de alții.”
Crezi asta?

În mare măsură, da.

Dacă ar fi să primești orice ajutor, care este primul lucru pe care l-ai cere celorlalți?
Timp.

Consideră că în spațiul de mai jos poți l un mesaj care va ajută pe cineva. Ce mesaj vrei să transmiți?
Fără Rău, nu știi ce e Bun.

 

 

Autoarea are în plan să centralizeze toate răspunsurile venite în următoarea perioadă și în baza lor, să ofere la final, o surpriză tuturor celor care vor fi contribuit la ea.
Tu cum ai răspunde la întrebări? Vrei să încerci?

Cartea Ralucăi Mihăilă poate fi răsfoită și pe site-ul dedicat www.glasvand.ro și pe pagina de Facebook/Glasvand35DeOreDinViataUnuiCopilMare.


solidarity-4924028_1920-1200x800.jpg

March 20, 2020

E greu să vezi partea plină a paharului când o lume întreagă e sub semnul fricii și al incertitudinii. Și totuși, există speranță, doar să gândim limpede, vizionar, global, cu impact pe termen lung.

Cunoașterea se democratizează. Accesul digital liber, gratuit, la toate domeniile cunoașterii, deschid fantastice oportunități, pentru copii, adulți sau seniori deopotrivă, de neimaginat până acum o lună. Ne alfabetizăm digital și tehnologic mai repede decât în vremuri normale, inerțiale în dezvoltare, totul având în centrul OMUL. Au dovedit profesorii și elevii că pot! Au dovedit instituțiile publice că pot! Cu „te rog frumos” nu a prea funcționat! Nevoia i-a împins la acțiuni ferme. Cercetarea și inovarea românească, cenușăresele bugetului public, recâștigă terenul bine-meritat. Se caută soluții tehnologice și medicale românești, prototipurile de roboți medicali pentru igienizare și asistență medicală, drone pentru livrări la domiciliu, printarea 3D a componentelor medicale necesare și nu numai…

Andreea Paul, Conf. Dr. Univ, ASE, și Președinte INACO Inițiativa pentru Competitivitate

VUCA (vulnerability, uncertainity, complexity, ambiguity) este un concept al guvernanței individuale, corporative și naționale care surprinde cel mai bine criza medicală actuală, pe care îl discut an de an cu studenții mei de la Facultatea de Relații Economice Internaționale, în cadrul studiilor masterale.

Nu mi-am imaginat că vor fi nevoiți să-l resimtă atât de fidel și de repede pe propria lor piele, că le sunt atât de utile acum concluziile noastre despre strategiile reușite și erorile de adaptare individuală, corporativă, locală, regională sau națională, într-o lume plină de vulnerabilități, incertitudini, complexitate și ambiguități.

Oportunitățile aduse de criza COVID-19 sunt fantastice:

  • Ne spălăm mult mai atent și mai des. Igiena publică și privată redevine o prioritate. Repetarea timp de trei săptămâni a acestor noi practici de igienă individuală și instituțională dezvoltă reacții pavloviene, iar criza actuală va dura mai mult. Mai curați devenim mai sănătoși. Un câștig!
  • Ne disciplinăm. Regulile mereu ocolite, principiul „lasă că merge și așa” costă vieți umane, fie că e vorba de reacții nesăbuite individuale sau instituționale, de incapacitatea publică de a pregăti vara sanie și iarna căruță, pentru a nu mai continua cu gestionarea bugetelor publice pe deficite în vremuri bune. Un câștig!
  • Cunoașterea se democratizează. Accesul digital liber, gratuit, la toate domeniile cunoașterii, deschid fantastice oportunități, pentru copii, adulți sau seniori deopotrivă, de neimaginat până acum o lună. Timpul petrecut acasă ne ajută să ne găsim sau să ne dezvoltăm pasiunile, să ne cultivăm noi abilități personale, să ne antrenăm atitudinea de învingător. Un câștig!
  • Ne alfabetizăm digital și tehnologic mai repede decât în vremuri normale, inerțiale în dezvoltare, totul având în centrul OMUL. Au dovedit profesorii și elevii că pot! Au dovedit instituțiile publice că pot! Cu „te rog frumos” nu a prea funcționat! Nevoia i-a împins la acțiuni ferme. Companiile sunt mai versatile și pregătite, dar și aici salturile au fost semnificative prin tele-muncă și colaborarea digitală pe echipe, ca să dau câteva exemple. Un câștig! Niciodată nu am primit la INACO atât de multe solicitări dinspre școlile din țară să creăm conținut digital educațional, să creăm Smart Lab-uri – laboratoare educaționale digitale inteligente și să instruim profesorii, așa cum primim în această perioadă. Probabil drumul de la cele 4 Smart Lab-uri funcționale, pe care le-am făcut înaintea declanșării crizei medicale, până la cele 6200 de școli s-a scurtat bine de tot din pricina acestei crize.
  • Comerțul on-line, creatorii de soluții digitale, producătorii de produse de igienă, medicamente și de aparate medicale sunt câștigători în aceste vremuri. Producătorii locali recâștigă terenul comercial pierdut în fața importatorilor și au șansa de a deveni superproductivi, capabili să facă față în viitor la redeschiderea granițelor și la concurența globală. Un câștig!
  • Antreprenorii și managerii sunt mult mai atenți la propriii lor angajați. Cine își pierde oamenii își pierde compania. Un câștig!
  • Cercetarea și inovarea românească, cenușăresele bugetului public, recâștigă terenul bine-meritat. Se caută soluții tehnologice și medicale românești, prototipurile de roboți medicali pentru igienizare și asistență medicală, drone pentru livrări la domiciliu, printarea 3D a componentelor medicale necesare și nu numai… Un câștig!
  • Șomerii de azi pot fi antreprenorii de mâine, angajați în noi domenii de activitate, în expansiune, profesori de IT sau limbi străine în școli… la mare, mare căutare astăzi și în viitor. Un câștig!

Foto: Pixabay


school-1019989_1920-1200x1200.jpg

March 17, 2020

Românii din România trăiesc într-o cultură a aşteptărilor pe care le au de la minister, guvern, stat, şi nu de la aşteptările pe care le au de la propria persoană. Ne-am obişnuit să dăm vina pe orice altceva (instituţii oficiale, sistem, criză economică, pandemia coronavirus), mai puţin pe ceea ce nu am fost capabili să facem. Actuala criză ne-a forțat să găsim soluții la suspendarea cursurilor pentru elevi și studenți, grație tehnologiei care ne ajută să păstrăm legătura cu colegii de clasă, cu profesorii și care ne facilitează noi legături cu educatori inovatori sau cu specialiști în educație pe care îi descoperim în mediul online.

Unul dintre ei este Marin Iachimov, consilier de orientare vocațională, expert și trainer în proiectul Ghidul meseriilor viitorului, inițiat de think-tankul INACO Inițiativa pentru Competitivitate.

Cum ați virat dinspre zona de ASE înspre HR și consiliere vocațională?

În anul doi de la ASE am constatat că am greșit facultatea. Atunci mi-am dorit să pot contribui la performanța angajaților din companii. Am fost dintotdeauna pasionat de predare și de educație. Acestea sunt singurele domenii în care curiozitatea nu apune niciodată. Am crezut în natura divină a omului și  în faptul că oamenii sunt ființe care uneori acționează impredictibil. După terminarea ASE-ului, am avut șansa să fiu implicat în educație din punct de vedere managerial. Am fost implicat astfel 13 ani de zile, iar în ultimii patru ani am avut șansa să conduc 15 țări din Europa sud Est și fostele țări comuniste. Atunci am descoperit printr-o întâmplare un instrument de evaluare a personalității care se numește DISC. Din momentul în care am exersat pe mine această evaluare a personalității, am simțit că mă contopesc cu această idee. Nu am reușit să văd cine ar putea să mă ajute să capăt mai multe cunoștințe despre acest instrument psihometric. Ca urmare, am petrecut următoarele șase luni în căutarea unor instituții sau companii care puteau să-mi ofere o astfel de educație. În sfârșit, am găsit un institut din Statele Unite care se ocupă doar cu studierea comportamentului uman. I-am contactat și am cerut o certificare în acest instrument. După obținerea certificării, am văzut cum funcționează acest instrument și am făcut o replică acestuia pe un fișier de EXCEL. Ceea ce mi-a permis să fac multiple evaluări ale persoanelor din jurul meu. Am dorit să validez acuratețea acest instrument. După ce aproape 100 de persoane au făcut această evaluare, am constatat că acuratețea instrumentului este în jurul de 65%. Ca urmare, am dorit să aflu mai multe. M-am întors înapoi în același institut și am aflat că au produs alte două instrumente psihometrice ce care măsoară gândirea și motivația oamenilor. Atunci mi-am dat seama că am nevoie de aceste instrumente pentru a spori acuratețea evaluării persoanelor.

Instrumentele propriu-zise nu te ajută la nimic dacă nu știi să interpretezi rezultatele. Din acest motiv am petrecut următorii trei ani în testarea persoanelor din jurul meu pentru a valida rezultatele în ceea ce privește acuratețea rezultatelor. În al  patrulea an, am constatat că acuratețea interpretărilor datelor s-a apropiat de 95 la sută. Ca urmare, mi-am rezervat încă un an de cercetări, astfel încât să îmi confirm că acest procent este real și nu este doar din capul meu. Și-așa, în 2016 a început epopeea mea în piața românească pentru a preda acest instrument de analiză 3-D, denumirea pe care i-am dat-o eu. Din acel moment, natura umană a devenit și mai interesantă pentru mine. Este un privilegiu să pot observa creația lui Dumnezeu și să văd că a lăsat oamenilor liberul arbitru, capacitatea de a putea alege între bine și rău pentru a crește și de a dezvolta potrivit conștiinței proprii. Este fascinant.

Consilierul pentru orientare vocațională – cât de prezent trebuie să fie în activitatea școlară ? Cât de prezent ar trebui să fie în viața unei familii, a unei companii, a unei organizații profesionale, în general?

Consilierul pentru orientare vocațională nu ar trebui să înlocuiască discuțiile pe care le au elevii în școală. Curiozitatea și dorința de a afla lucruri noi stă la baza acumulărilor cognitive. Veșnica întrebare a tuturor generațiilor de elevi este „pentru ce îmi trebuie o materie sau alta?”. Nimeni nu poate să dea un răspuns satisfăcător până când elevul nu identifică o activitate care îi face plăcere. Cu siguranță, în jurul acestei activități se vor lega și materiile de școală pe care le studiază. De exemplu, dacă elevului îi plac drumețiile, alpinismul, cercetășia, atunci biologia, botanica, geografia, astronomia vor căpăta imediat mai mult sens în viața școlară a elevului. Cât timp nu există o motivație de care să se agațe, elevul nu va dori se învețe din curiozitate, ci din obligație. În acest sens, orientarea vocațională școlară are foarte mult sens, astfel încât să permită să identifice de la vârsta de 12 ani activități în care copilul ar dori să se implice din proprie inițiativă. Marea problemă în identificarea activităților preferate este să cunoști care dintre ele sunt mai potrivite pentru el și care sunt mai puțin potrivite. Acest lucru se poate identifica prin „construirea” personalității elevului. Tocmai aici intervine această metodă, care nu este singură, dar care îmi permite să cunosc mai mult și se numește analiza 3-D. Cheia găsirea vocației copilului stă în consilierul vocațional. Dacă el sau ea nu iubește copiii sau îi este greu să se distreze împreună cu ei în acea ședință, atunci această orientare vocațională va avea reușită minimă. Să poți simți emoțiile copilului în fața necunoscutului e calitatea de bază a unui consilier vocațional.

În viața unei familii este bine să existe un străin care să aibă încrederea părinților și care să poată dirija competent orientarea copilului spre un viitor care să aibă la bază vocația. Cei mai mulți părinți doresc cele mai bune lucruri pentru copiii lor. De cele mai multe ori, însă, sunt blocați și nu văd în copilul lor un adult în devenire, ci doar un copil care are continuu nevoie de ajutor și de sprijin. Tocmai, de aceea un specialist obiectiv, cu  competențe în orientarea vocațională și care are încrederea părinților, poate să fie de mare ajutor în identificarea talentelor copilului sau pentru a iniția o discuție constructivă în acest sens.

În cadrul companiilor, există un fenomen pe care mai toți l-am trăit. După o anumită perioadă de timp, angajații simt că se plafonează. Vor să facă o schimbare, inclusiv apartenența la compania respectivă.  Sentimentele pe care le trăiesc sunt destul de confuze, greu de descris; ce știu cu siguranță este că nu se mai regăsesc în totalitate și nu mai au același entuziasm cu care au intrat în companie. În aceste momente critice, este nevoie de un specialist în orientare vocațională care să îndrume și să consilieze acel angajat în derivă, care se află în căutarea noului Eu profesional și personal. Aceasta ar fi o primă situație des întâlnită.

A doua este atunci când se angajează o persoană în companie și foarte devreme de la angajare, mai precis în prima lună, deja se fac planuri de dezvoltare profesională și vocațională a angajatului. Astfel se menține vie curiozitatea angajatului. Cu cât curiozitatea este mai mare, cu atât capacitatea de inovare este mai înaltă. Astfel, persoana care se ocupă de orientarea vocațională a angajaților în cadrul companiei devine persoana-cheie în procesul de dezvoltare inovatoare a companiei.

În general, oamenii se transformă pe parcursul vieții. De aceea, au nevoie periodic de un „consult” pentru stabilirea unei noi direcții de orientare vocațională sau pentru stabilirea unui nou hobby care va permite să mențină jobul lor în limitele unei bune conviețuiri cu angajatorul.

Care ar trebui să fie calitățile unui pedagog „de școală nouă”?
Un pedagog modern trebuie să manifeste o curiozitate chiar și față de lucrurile cunoscute. Este nevoie ca un pedagog să se bucure de progresul elevului, indiferent la ce nivel este acesta. Într-o clasă sunt diferite tipuri de elevi. Au multe în comun, dar în același timp au o mulțime de lucruri care diferă. Până acum s-au făcut foarte multe studii psihologice asupra maselor de copii și a instrumentelor care pot fi de ajutor profesorilor. Profesorul va folosi aceste instrumente doar atunci când își pune întrebarea „ce pot să fac mai bine?”. Am văzut foarte mulți profesori buni, curioși. Ei sunt buni în primul rând pentru că iubesc elevii și din iubire pentru ei fac multe lucruri posibile și imposibile pentru a-i ajuta să iubească ceea ce iubesc și ei.

 Dar ale unui părinte modern, atent la nevoile copilului?

Părinte modern a șters limita între el și copii prin faptul că a devenit prietenul lor. Devenind un prieten, de cele mai multe ori nu mai este o autoritate pentru copil. În acest sens, părintele se confundă cu ceilalți prieteni care sunt în preajma copilului. Dacă părintele devine prieten și nu este și o autoritate pentru copil, atunci învățarea se face doar pe orizontală – adică de la prieten la prieten. Este cam aceeași educație pe care o primesc atunci când primesc informație prin Facebook sau Instagram. Învățarea pe verticală este posibilă doar atunci când copilul validează pe cel de la care învață cum că este o autoritate în domeniu sau că este o autoritate deasupra lui. Doar în acest caz, părintele devine un punct de reper pentru copil și nu doar un alt prieten.

Până unde poate merge modernizarea programei de învățământ în România ?

Dezvoltarea sistemul de învățământ în România poate fi o combinație între automatizare și umanizare. Adică predarea lucrurilor repetitive să fie făcută de către info-boți sau roboți, iar rolul profesorului să fie cel de a preda modalități de învățare în grup, să facilieze activități în grup, să îi învețe să comunice pentru obținerea de informații, pentru a ști să împărtășească informația pe care o posedă. Ar fi mult mai importantă predarea în școală a ceea ce numim soft skills. Avantajul inteligenței artificiale în predare este că poate să predea informație în stilul elevului. De asemenea, poate să stabilească viteza cu care progresează, în funcție de capacitățile lui, și va analiza fiecare elev, individual, c ou acuratețe formidabilă. Acest lucru este imposibil acum pentru un profesor care are la clasă 20-30-40 de elevi. Dar dezvoltarea umorului, a responsabilității, a bunătății și a umanității este importantă în dezvoltarea emoțională și cognitivă a unui copil.

În această perioadă putem folosi timpul liber al copiilor în stabilirea activităților sau a orientării vocaționale pe care ar dori să o urmeze. Este accesibilă tuturor din toate punctele de vedere și poate fi făcută online, prin conferință video folosind Skype, Facetime sau programe similare. Orientarea vocațională bazată pe Analiza 3-D ne permite să identificăm cu o acuratețe de 95% următoarele caracteristici:

  1.      să afle mai bine cine sunt din punct de vedere al comportamentului, gândirii, motivației.
  2.      să afle când sunt cei mai eficienți,
  3.     ce tip de activități sau materii îi atrage mai mult,
  4.     cum ar putea să își dezvolte pasiunea, astfel încât visul lor să devină parte din personalitatea lor.

Îl puteți contacta pe Marin Iachimov, expert în consiliere și orientare vocațională, pe site-ul www.3dhumandevelopment.ro

Citiți și despre Școala de gramatică, inițiativa profesoarei Corina Popa, și variantele online de a rămâne conectați la școală, punctual, și la educație în general. Zilele petrecute acasă sunt numai bune pentru pregătirea unui material video, a unei postări gramaticale sau pentru redactarea pledoariei pentru cuvântul preferat, căci înscrierile online la GramMania continuă, până pe 20 aprilie. Pentru că școlile s-au închis, dar învățarea continuă!
Formular de înscriere: https://docs.google.com/

Mai multe despre ceea ce presupune educația de calitate aflați în interviul următor:

https://brands-that-value.com/corina-popa-scoala-de-gramatica-limbajul-exprima-si-ne-exprima/

Foto: Pixabay