storytelling-1200x801.jpg

February 14, 2020 0

Experiența mea de peste 20 de ani în jurnalism și comunicare m-a inspirat să vă vorbesc despre irezistibila putere a poveștii ca instrument strategic de business.

În anii social media, storytelling-ul a devenit o abilitate esențială a unui antreprenor pentru eficientizarea propriului business. De ce? Pentru că povestea declanșează emoție, iar emoția ne dictează alegerile, oricât de raționali ne impunem să fim.

Parafrazând celebra secvență din Filantropica lui Nae Caranfil – „mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană” – am extins-o și în zona de antreprenoriat. Pentru că „mâna întinsă” cere, dar și oferă – simultan sau alternativ. Mâna întinsă spune o poveste ca să primească – clienți, servicii, finanțări, atenție, recunoaștere – dar și ca să ofere – servicii, produse, informație, încredere, credibilitate.

Povestea funcționează în ambele sensuri.

Dar ce poveste?

Ar putea fi chiar povestea acelui produs ori serviciu care a generat afacerea, sau și mai bine, povestea omului care a construit acel business. Care s-a pus pe el la temelia acelei afaceri, cu idealurile sale, spaimele sale, cu împlinirile și dezamăgirile inerente.

La Tudor Communication, credem că fiecare antreprenor are o astfel de poveste care mișcă lumea și încălzește inimile. Și la care nu a avut timp sau curaj să se gândească și să o spună. Pentru că orice lider trebuie să inspire și să motiveze, așa cum o fac poveștile. Dacă strategiile pot plictisi cu cifre greoaie, o poveste nu va fi uitată niciodată.

Vă invit să căutăm și să descoperim  împreună povești despre antreprenoriat autentic în Romania.

Foto: Pixabay


Manuela-Voicila.png

January 21, 2020

Ca jurnalist cu o activitate de peste 20 de ani, am experimentat diverse tipuri de networking, la nivel formal și informal, în variante 2.0, 3.0, 4.0, dar nici una nu a fost atât de structurată și de disciplinată precum cea de la Business Networking International (BNI), o organizație mondială bazată pe referințe, inițiată în 1985, de dr. Ivan Meisner, doctor în statistică. Tocmai pentru că are la bază principii matematice foarte clare, organizația s-a dezvoltat constant în timpul celor 35 de ani de activitate, având francize în numeroase țări, printre care și România. Regulile acestei organizații globale de business networking sunt clare, astfel încât previn multe dintre neajunsurile altor forme de networking – lipsă de predictibilitate, superficialitate, inconstanță, ineficiență. E minunat să interacționezi cu profesioniști de înalt calibru, să întâlnești oameni faini, să capeți cărțile lor de vizită, dar fără un follow-up coerent și disciplinat, networkingul poate eșua în timp risipit și relații de business nevalorificate. Astfel de lucruri nu se întâmplă în BNI, fiindcă membrii se sprijină reciproc pentru a-și dezvolta afacerile, aplicând principiul de bază „Dăruind vei dobândi”. De aici și deprinderea de a construi pe termen lung relații care cultivă mentalitatea de agricultor răbdător și nu pe cea de vânător agresiv, care vrea să își vândă cât mai repede produsele sau serviciile.

Despre toate aceste principii și valori am discutat cu Manuela Voicilă, director național BNI România de mai bine de patru ani, după alți patru ani de activitate ca director executiv în aceeași organizație. Am discutat despre valori, despre mentalitatea de învingător, eșecuri, temeri, așteptări, motivații care te fac să nu renunți. Ca profesionist care promovează networkingul de calitate, Manuela Voicilă pune mare preț pe valoarea adăugată pe care ea o poate aduce într-o relație profesională. De aceea cântărește bine dacă, înainte de a intra într-o astfel de relație, poate să îi aducă valoare adăugată. Dacă ajunge la concluzia că nu poate sau nu este relevantă, preferă să facă alte alegeri. Dacă este să își dorească ceva din partea celor cu care lucrează este să știe că a reușit să le câștige încrederea. Încrederea este un cuvânt care apare des în conversația noastră și nu întâmplător, fiindcă Manuela vine din Baia Mare, o regiune cu oameni care cred în ei înșiși și care pun mare preț pe încredere. De aceea, cele mai dureroase momente din carieră au fost cele în care și-a pierdut încrederea în cineva.

Recunoaște că muntele care i-a fost familiar în Maramureșul copilăriei i-a dat o verticalitate ceva mai rigidă. Poate din acest motiv, pentru ea e important să aibă alături oamenii potriviți, pe care îi alege cu cea mai mare grijă, în funcție de valorile comune, conștientă de faptul că un set de valori puternice țin oamenii împreună și îi ajută să treacă peste orice. Se înconjoară de oamenii care îi plac și e atentă să nu îi rănească pe ceilalți, chiar dacă nu îi iese întotdeauna. În viziunea ei, eșecul este atunci când te oprești din a mai încerca. Poate de aceea, crede că cea mai mare realizare e cea pe care încă nu a înfăptuit-o.

Vine dintr-o familie cu ceva dascăli, care și-au dorit de la ea să păstreze această tradiție. Deși este lucrul de care s-a ferit cel mai mult, ironia soartei este că acum susține traininguri pe bandă rulantă. A terminat Facultatea de Drept, în care chiar a profesat 10 ani, iar în momentul în care și-a dorit o carieră în afaceri, mai întâi s-a instruit formal. La mai puțin de 30 de ani era cea mai tânără aspirantă la un MBA formal (așa cum ea recunoaște, din acela cu doi ani de weekenduri nedormite și care nu a costat 29,99 USD ca să obțină o diplomă în 24 ore…).
Dacă s-ar întoarce cu 10 ani în urmă, și-ar spune să zâmbească mai des. Într-o proiecție peste 10 ani, se vede făcând cu pasiune ceea ce îi place, alături de oameni care îi plac. Își găsește resurse de energie într-o carte bună sau un documentar despre cineva care a avut succes, într-un rezultat bun sau o discuție care o provoacă.
În viața personală, e o persoană destul de reținută, cu un cerc foarte restrâns de apropiați. Matei, fiul ei, e cumva la polul opus, plăcându-i de mic să fie în centrul atenției mai multor oameni.
Consideră că valorile unui om sunt întotdeauna aceleași cu cele pe car le aplică și în afaceri sau în familie. Loialitatea este cea care contează cel mai mult, e lucrul cel mai de preț în familia sa, în afacerea sa și în comunitatea din care face parte.

Cum se vede România de la nivelul BNI?
BNI acționează global la nivelul micilor companii, iar în România suntem pentru acel moment când ele încep scalarea spre un nivel superior, al unei afaceri stabile, nișate și mature. Spre deosebire de alte țări, unde micile întreprinderi reprezintă coloana vertebrală a economiei, în România este încă mare nevoie ca aceste companii să acționeze împreună pentru a-și susține obiectivele și interesele. Avem mare nevoie de susținere prin politici publice coerente, iar dacă acest lucru se întâmplă, putem deveni contributori mult mai importanți în economie decât suntem acum.

E greu să faci excelență în România și să o susții?
Excelența este întotdeauna contextuală, nu cred că a crea valoare adăugată este greu, atâta timp cât te uiți la context și iei hotărârea că vrei să contribui. Cred că a face performanță în România este foarte ușor, pentru că sunt lucruri de îmbunătățit. Ce am putea face mai bine este să avem o atitudine mai încrezătoare, să ne raportăm unii la ceilalți și la noi înșine în sens de susținere (și mai puțin critic). Cred că educația noastră ne duce la concluzia că performanța este perfecțiune. Pentru mine, performanța este voința de a acționa, de a corecta, de a îmbunătăți.

Care e secretul networkingului de calitate?
Networkingul de calitate nu are mari sau multe secrete – sunt ingredientele pe care oricare om de afaceri le caută, într-o pondere, poate, diferită, în funcție de nevoi: ai nevoie să te înconjori de oamenii potriviți ție sau obiectivelor tale. Ai nevoie de acei oameni de la care să înveți. E nevoie să ai abilitatea de a pune întrebări, de a descoperi, de a-i cunoaște pe ceilalți într-o diversitate cât mai mare și nu în ultimul rând, în networking e esențial să nu pierzi din vedere rezultatele în raport cu timpul și banii investiți. La acest din urmă aspect, consider că BNI excelează – oferă o trasabilitate efort-rezultat fantastică. Chestiunea e că mulți nu au o imagine clară a ceea ce caută, sau nu definesc specific ceea ce își propun din activitățile de networking. Uneori, este șocant numărul oamenilor de afaceri care nu pot să definească specific ce obiective de creștere au în raport cu afacerea lor. Un networking eficient presupune să îți aliniezi obiectivele de networking cu obiectivele de afaceri. Odată avută această claritate, este foarte ușor să ajungi unde vrei sau la sursa a ceea ce cauți. Până acolo, însă, este ceva de muncit. Cu multă perseverență.

Cum e viața de profesionist dintr-o țară care nu prea își prețuiește talentele?
Nu aș fi atât de dramatică! Recunoașterea este ceva subiectiv în orice țară sau chiar și în orice context! Nu știu dacă noi, ca oameni de afaceri, chiar vrem sau ne propunem să obținem recunoaștere națională. Recunoașterea meritelor cred că ține, mai degrabă, de acel simplu „mulțumesc” ori de câte ori simți că cineva te-a ajutat, sau a făcut ceva pentru tine, sau a facilitat pentru tine ceva important. Altfel, peste tot în lume se organizează top-uri mai mult sau mai puțin contestabile. Cred că nici la noi, nici în orice altă țară nu există o instanța supremă de recunoaștere a meritelor. Un conducător de afacere, un lider al propriei afaceri este o activitate destul de însingurată, iar acest lucru este valabil la nivel global. Succesul în afaceri este simplu, măsurabil – plus valoarea dată de cifrele pe care le generezi. Dacă ești mulțumit de acest succes și îți zâmbești în oglindă, uneori e suficient. Dacă îți zâmbesc înapoi angajații și clienții, știi că ai câștigat.

Care credeți că sunt calitățile de bază ale unui profesionist, de pe orice meridian?
Cred că cea mai importantă calitate pe care am văzut-o la orice om de succes, dintre cei pe care i-am cunoscut, este încrederea. În el și în serviciul sau produsul său. Este un lucru esențial care, nouă ca români, cred că ne lipsește cultural, fără că acest lucru să aibă o cauză reală (poate o explicație istorică, dar n-aș vrea să deviem prea mult).

Românii sunt foarte buni profesioniști și am reuși mai mult dacă am avea mai multă încredere în noi.

Care au fost mentorii care v-au marcat evoluția profesională?
Deși recunosc că în ultimii ani am căutat destul de frenetic pe cineva potrivit, am tot avut de-a lungul întregii cariere pe cineva care mi-a servit drept model. Primul meu mentor a fost o doamnă fost judecător, doamna Chifor, către care privesc mereu cu admirație și al cărei simț al umorului, chiar în momente delicate, încă este un standard spre care tind. Odată cu mutarea mea în București (venită din Baia Mare), am beneficiat în multe privințe de sprijinul (mai ales de adaptare locală, inclusiv din punct de vedere profesional), venit din partea doamnei avocat Serbaniuc, a cărei verticalitate sper că a rămas cu mine până în prezent. Iar de dată mai recentă, Harald Lais, directorul național al BNI Germania, de la care sper să fi rămas cu ideea de eficiență „germană” și foarte orientată pe proces. Încurajez pe oricine care vrea să ardă etape să își ia un mentor.

Ați încuraja un tânăr antreprenor din România să nu plece din țară? Ce motive i-ați oferi?
Nu doar că încurajez românii să rămână aici, dar viziunea mea este să dezvolt BNI într-o opțiune pentru români de a reveni în țară, cu scopul de a-și lansa aici afaceri. Consider că România este țara multor posibilități și, în ciuda multor critici, există mult loc în piață pentru cei care doresc să muncească și să fie implicați. E foarte adevărat că există provocări, așa cum activitatea antreprenorială este provocatoare la nivel global, doar că aici ne confruntăm cu încercări diferite. În segmentul micilor întreprinzători, m-ar bucura să fim mai mulți și mai uniți. Eu aici îmi aduc o contribuție conștientă și intenționată. Dincolo de asta, cred că, dacă ar avea mai multă încredere în ei, foarte mulți actuali angajați pot să iasă din această calitate spre activități pe cont propriu.

Ce vă lipsește cel mai mult în România?
Nu am locuit în altă parte, cât să am un termen de comparație, însă nu cred că alături iarba e mai verde sau mai grasă. Cred că virtutea unui om de afaceri este să transforme o problemă într-o oportunitate și să își creeze o piață. Fără văicăreli inutile. Recunosc că m-ar bucura o mai mare aplecare a sectorului public înspre noi, cei care contribuim, dar asta cred că este o chestiune de timp până vom ajunge acolo. Acest lucru depinde și de noi, să cerem de la cei care ne guvernează și să le comunicăm ce ne dorim de la ei. Mai am o obsesie oarecum personală în legătură cu ce mi-aș dori – să văd mai multă deschidere pe zona de educație de calitate, dar din nou, consider că alinierea metodelor de educație la nevoile vieții reale, din câmpul muncii, este o problemă globală.

Cum formăm liderii noii generații – ca manageri, părinți și profesori, antreprenori, decidenți?
Nu sunt neapărat în măsură să mă pronunț eu la nivel sistemic, dar am bucuria să trăiesc într-un mediu care se ocupă de dezvoltarea unor lideri ai liderilor. Peste 80% din membrii BNI sunt lideri pentru că își conduc propriile afaceri, iar faptul că am privilegiul de a interacționa și de a lucra cu echipele care conduc grupurile BNI formate din lideri ai afacerilor este o experiență inegalabilă. Una foarte provocatoare, dar una de mare impact. Pentru că dacă reușim să avem un impact asupra unui lider ai unei afaceri, acesta va transmite mai departe aceleași principii către angajați, furnizori, clienți etc. Și vedem cum acești lideri cresc, odată cu afacerile lor; literalmente își schimbă viața. Și creștem împreună pentru că această creștere nu este unidirecțională!
Într-o altă ordine de idei, dacă aș putea să îmi pun o dorință sistemică, aceasta ar fi să avem posibilitatea, ca țară, să dăm un restart sistemului de educație, să-l aliniem mai mult nevoilor și beneficiarilor actului de educație (și mai puțin alinierea curriculei în raport cu resursele și dascălii pe care îi avem la dispoziție). Și când spun resurse, nu mă refer neapărat la cele financiare. Uneori, cu deschidere, creativitate și ceva inovație putem schimba foarte multe. Există oameni bine pregătiți, dar cred că nu ei sunt cei care iau la acest moment deciziile sau nu sunt cei care acționează concret în materie de educație.

Cum arată succesul pentru liderul modern?
Fără să știu cine este sau cum arată un lider considerat modern, îmi permit o abordare subiectivă, dar cred că pentru a avea succes, este nevoie de implicare și îmbinarea în echilibru a tradițiilor și a inovației. Avem nevoie de stabilitate, dar și de schimbare – în doze necesare.

Cum se modifică rolul liderului în era digitală?
Rolul liderului rămâne unul important, devine însă diferit, iar pentru unii dintre noi e o provocare să construim relații durabile. Consider că era digitală ne apropie doar aparent, pentru că apropierea este una superficială; mai mult ne îndepărtează la nivel profund, uman, ca relații și interacțiuni. Pe de altă parte, a crescut mult volumul de informații disponibile. Astfel încât comunicarea presupune, cred, un set diferit de abilități.

Dacă v-ați permite luxul și utopia de a nu avea grija zilei de mâine, ce v-ar plăcea să faceți, să munciți?
Aud foarte des despre acest vis de la mulți oameni tineri, mai ales. Am avut norocul să experimentez această variantă la 33 de ani. A fost cea mai nefericită perioadă din viața mea! A mă face și a mă simți utilă este un lucru fără de care nu cred că pot să trăiesc și am decis că nu voi repeta acea experiență. Munca pe care o am acum, aici, în BNI, mă face fericită. Nu este ușor, am zile sau perioade în care sunt dezamăgită de mine sau de ceilalți, dar asta nu mă face să mă opresc. Iubesc munca și mai ales rezultatele ei!

Sunteți azi omul de care ați fi avut nevoie la 20 de ani, la începuturile în „câmpul muncii”?
Astăzi pot să spun că sunt peste omul care am visat să fiu. Am avut dintotdeauna lucrurile pe care mi le-am dorit, pe care le-am meritat și pentru care am muncit. Categoric, mă simt foarte norocoasă și privilegiată.

Care este cea mai mare teamă?
Cred că temerile mele sunt mai degrabă cele legate de sănătatea sau bunăstarea celor din jurul meu. Aș vrea să pot fi în măsură să influențez mai mult sau mai bine și nu întotdeauna reușesc. Mă frustrează atunci când am de-a face cu lucruri pe care nu reușesc să le soluționez, cum ar fi sănătatea unui apropiat.

Cum se formează o mentalitate de învingător?
Fundamental, eu cred că avem cu toții această mentalitate, undeva în ADN, programată de la naștere. Ea se ascunde atunci când renunțăm și iese la suprafață atunci când intervine un factor declanșator. Oricum, nu are cum să vină din afara noastră. Deși o „școală de învingători” poate fi o idee.

Schimbarea este singura constantă în aceste vremuri atât de turbulente. Cum ne transformă pe noi ca oameni, lideri organizații?
Adaptarea face parte din viața oricărui om de afaceri care își dorește să rămână în piață. Un lider foarte bun va fi el schimbarea și va veni cu inovații la care ceilalți vor trebui să se adapteze. Sau va schimba direcția atunci când daunele sunt mai mari decât câștigurile rezultate de pe urma acțiunilor.

Cum vă păstrați reziliența, calmul, bunăvoința, diplomația în condiții de presiune?
Contează credința în propria persoană și în faptul că ești în proiectul potrivit, atâta timp cât crezi în el. În rest, sunt la fel oricare om, poate nu înzestrată cu un nivel foarte înalt de răbdare, însă în toate cazurile încerc să mă plasez în papucii celuilalt. Nu înseamnă neapărat că îmi iese de fiecare dată.

Care sunt abilitățile necesare pentru a supraviețui în noua economie?
Dacă ne referim la afacerile menite să supraviețuiască, există câteva ingrediente generale, unele universal valabile – accesul la informații, inovația, abilitățile de lider, cred că acum un accent deosebit cade pe dezvoltarea tehnologică în afacere și inovație. Pentru a fi mereu în pas cu o dezvoltare economică amețitoare, piața muncii s-a schimbat radical, așa încât digitalizarea și introducerea ne noi tehnologii a devenit o necesitate.

Care este secretul pentru a construi o cultură a învățării continue?
La fel ca și tehnologia, informația și cunoștințele sunt o necesitate. Cei care doresc să își dezvolte afacerile într-un mod ambițios au nevoie să se dezvolte pe sine. Desigur că orgoliul împedică mulți oameni de afaceri să recunoască faptul că au nevoie să își îmbunătățească permanent cunoștințele și abilitățile. Tocmai de aceea, în BNI ne selectăm atent membrii, iar deschiderea și atitudinea lor sunt esențiale. Totodată, ne asigurăm că intrarea în comunitate a membrilor se face pe baza unei apartenențe la același set de valori cu noi. Învățarea continuă este una dintre ele, a doua ca importanță, după filosofia stilului nostru de a face afaceri, „Dăruind, vom dobândi!”

Care este secretul construirii de parteneriate solide, pe termen lung, în vremuri atât de turbulente?
Aici sistemul BNI ne este de mare ajutor, fiind o franciză care presupune urmărirea unor standarde conform cărora ne vedem recurent. Acest contact nemijlocit și constant, atât între noi, cât și cu alți oameni asemenea nouă, este cheia oricărei relații solide, iar faptul că scopul cu care ne întâlnim este sprijinul reciproc scoate la lumină ce este mai bun din noi.

 


poza-tastatura-pixabay-1200x794.jpg

December 17, 2019

Asistăm zilnic la știri care au ca subiect de discuție dezastre, catastrofe, războaie, cataclisme, crime și alte fapte cutrmurătoare. Trăim într-o atmosferă sumbră, apocaliptică, impregnată de știri negative. Nu e de mirare că mulți renunță la a mai urmări știrile, indiferent că le văd la televizor sau în on-line. Jurnalismul constructiv (Constructive Journalism Co-Jo) este o ramură a jurnalismului nou apărută, ca alternativă la avalanșa de știri negative care copleșește publicul, și se bazează pe relatarea de știri care aduc soluții la diverse probleme. Jurnalismul constructiv își propune să iasă din zona știrilor negative care au la bază conflicte sau dezastre de orice natură.

Ideea din spatele jurnalismului constructiv este de a oferi povești cât mai ancorate în context. Oferind mai multe informații de fond, ajuți publicul să își facă o idee de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplă, să aibă o imagine realistă a lumii.
În loc de a semnala doar problemele, jurnalismul constructiv propune o schimbare de perspectivă – cum să facem o știre din soluțiile la respectiva problemă?
De exemplu, în loc să bombardeze zilnic publicul cu știri despre diverse conflicte, jurnalismul constructiv vorbește despre soluțiile care pot preveni sau pot rezolva acele conflicte. Fondatorii jurnalismului constructiv spun că, în calitate de jurnalist, ai un impact uriaș asupra modului în care oamenii gândesc. Iar știrile au o mare responsabilitate în crearea de mentalități în rândul publicului. Felul în care e construită povestea este foarte important pentru starea de spirit a celui care o urmărește.

Cathrine Gyldensted, jurnalistă daneză, corespondentă, prezentatoare de știri, autoare a cărții Five Elements of Positive Psychology in Constructive Journalism, a fondat în 2011 jurnalismul constructiv, o formă de jurnalism inovator, cu principii derivate din științe comportamentale precum psihologia pozitivă, psihologia morală și prospecția.

„Lucruri rele se întâmplă peste tot în lume – catastrofe, scandaluri – și e firesc să le relatăm, dar cu condiția să adăugăm și straturi de informație bună, pozitivă, care vin din abordări pozitive. E bine să fim atenți și la ceea ce e bun, care aduce progres, creează resurse și posibile colaborări. Este nevoie de jurnalism concentrat pe progres și soluții, cu o abordare cuprinzătoare, contextuală. E nevoie de perspective diferite, complementare, care să ni-i prezinte pe oameni acționând, nu numai în rol de victime neputincioase. E nevoie să vedem și oameni capabili, putenici, care cred într-o lume mai bună și pe care chiar o construiesc. Elementele de jurnalism constructiv nu sunt o alternativă la jurnalismul actual, ci doar un supliment.”, explică Cathrine Gyldensted.

https://tuvaluereporters.com/cathrine-gyldensted-merita-sa-ne-straduim-sa-dam-jurnalismului-mai-multa-putere/

Așadar, jurnalismul constructiv este o reacție și un răspuns la creșterea exponențială a presei cu potențial negativist – care se manifestă prin tabloidizare, senzaționalism ieftin, fake news.

Jurnalismul constructiv informează, cercetează, aprofundează, prezintă soluții, are impact, dar în același timp îți dă și o stare bună. Este o abordare paradoxală –  o imagine corectă și contextualizată a lumii poate fi dată fără a evidenția doar ce este rău și ce merge prost.

„Nu-mi spune mereu că lucrurile nu funcționează, ci povestește-mi și despre feluri în care lucrurile funcționează”, este esența jurnalismului constructiv în viziunea jurnalistei daneze.

Pe pagina de internet constructivejournalism.network, există și o hartă a jurnalismului constructiv (The Co-Jo Map). O incursiune în principiile jurnalismului constructiv ar putea fi o rază de speranță în peisajul deprimant al jurnalismului de azi și o alternativă decentă la fenomenul degradării jurnalismului peste tot în lume.

Ce înseamnă jurnalism constructiv și la ce ne folosește?În viziunea lui Cathrine Gyldensted, autoarea cărții Five Elements of Positive Psychology in Constructive Journalismcititorilor le rămân în memorie informațiile și poveștile care prezintă și partea bună a lucrurilor. Jurnalismul constructiv adaugă o nouă dimensiune la felul în care se face jurnalism, pentru că oferă o perspectivă mai cuprinzătoare, mai bogată, mai corectă. Jurnalismul constructiv se construiește pe cinci piloni: relatarea corectă (tell it right), lărgirea minții (expand the mind), stimularea inteligenței (storm the brain), schimbarea întrebării (change the question), punerea lumii în mișcare (move the world).

Jurnalismul constructiv are la bază psihologia pozitivă, o recentă ramură a psihologiei, pe care Martin Seligman a propus-o comunității de specialiști în 1998. Spre deosebire de psihologia „clasică”, al cărei rol este să trateze și să vindece trauma, psihologia pozitivă caută răspunsuri la întrebari precum: „Ce face ca viața să merite trăită?”, „Ce îl ține pe un om în viață, indiferent cât de greu i-ar fi?”  Psihologia pozitivă are la bază valori precum speranță, credință, reziliență, perseverență, toleranță, iertare. Martin Seligman identifică cinci elemente care stau la baza stării de bine a oamenilor: emoții pozitive (positive emotions), implicare și dăruire (engagement), relații (relationships), sens (meaning) și succes (accomplishment). Pornind de la aceste valori, jurnalismul constructiv a fost construit astfel încât să răspundă cerințelor enumerate anterior.

Exemple de publicații care practică frecvent jurnalismul constructiv: The Economist practică în mod constant jurnalism constructiv. Un exemplu foarte inovator de jurnalism constructiv este The Correspondent – Unbreaking News (thecorrespondent.com, din Olanda, lansat pe 30 septembrie).

Jurnalismul constructiv nu își propune să eradicheze jurnalismul negativ, ci doar să contracareze excesul de negativitate. O doză de știri negative în presă poate nu strică și poate fi chiar necesară. Jurnalismul constructiv nu se concentrează pe scandaluri, controverse, calamități, ci pune accent pe soluții, resurse, viitor, speranță și le relatează pe un ton calm, care invită la conciliere. Pare nerealist de idealist, dar e un mod de a construi trainic, pe termen lung. Și nu doar în mass media.

Foto: Pixabay

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 


Corina-Popa-2.jpg

November 11, 2019

După ce a predat în România, atât în sistemul preuniversitar, cât și în cel universitar, confruntându-se cu toate neajunsurile profesorului debutant, Corina Popa a decis că e timpul pentru o reorientare profesională și a aplicat la Școala Diplomatică din Madrid. A fost singura studentă din România admisă în acel an și s-a bucurat de toate avantajele sistemului spaniol de educație, mai ales din sfera cercetării.


Catalin-Mahu-proprietar-La-Mama-e1572020509932.jpg

October 25, 2019

De peste 20 de ani, restaurantele „La Mama” sunt locuri de suflet pentru toți cei ce iubesc mâncarea tradițională și gustul autentic. Cătălin Mahu este cel care, inspirat de aromele de neuitat ale copilăriei petrecute în sânul familiei, a dat viață lanțului de restaurante în 1999. De atunci, au urmat 7 localuri deschise, toate păstrând amprenta gustului bun și a bunului gust. De-a lungul timpului, cel care se visa în copilărie inginer sau profesor de istorie, a avut grijă ca experiența oricărui client ce pășește într-unul dintre restaurantele „La Mama” să fie memorabilă. Și nu i-a lipsit nici spiritul de aventură, încercând constant să inoveze pe piața de HORECA. Succesele s-au împletit cu eșecurile, însă toate au însemnat o lecție învățată și asumată de Cătălin Mahu, în urma căreia serviciile oferite clienților au avut doar de câștigat. Toate aceste experiențe se regăsesc în cartea Povestiri la colțul mesei, lansată de Cătălin la împlinirea a 20 de ani de „La Mama”, iar ce nu a încăput în paginile cărții ne-a destăinuit nouă, într-un interviu în exclusivitate.


DSC_2571-e1571325859248-1200x849.jpg

October 17, 2019

Matthew K. Cross „Rolul meu este este să ajut oamenii, echipele, companiile din România să descopere valorile ascunse ale țării în care trăiesc”

Matthew K. Cross este unul dintre puținii speakeri internaționali conectați la realitatea de leadeship din România. Publicul român care a asistat la prezentările și masterclassurile sale a fost impresionat de numeroasele trimiteri pe care le-a făcut la cultura românescă, în special la literatură, geografie și istorie. Cu toate că are parte de o recunoaștere internaţională, ca speaker, strateg și consultant de business care lucrează cu organizațiile Fortune 100 și instituţii de elită (Universitatea Stanford), Matthew este fascinat de România și vine deseori să lucreze cu antreprenori și manageri autohtoni.


29.Oct_.19-372-1200x800.jpg

October 16, 2019

Ionuț Alexandru Budișteanu este informatician, inventator român și ambasador al turismului românesc. Are doar 25 de ani și își aniversează ziua de naștere odată cu Ziua Națională a României. Încă din adolescență a primit recunoașteri internaționale de anvegură, cum a fost cea de la publicația Time, care l-a clasat printre 10 cei mai influenți adolecenți ai lumii. Sunt peste 150 de concursuri autohtone și internaționale care îi recunosc meritele.


Mihai-Toader-PAsti-DUBAI-PERS-Steag-1-1200x1600.jpg

October 15, 2019

Numele lui este sinonim cu Casa Solară și Efden, adică un alt mod de a locui conectat la natură și valorile care o guvernează. Este creierul EfdeN, compania creatoare a prototipului de casă solară Casa EFdeN Signature și promotoare a educării şi informării publicului în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii spaţiului locativ şi a vieţii, cu grijă pentru mediul înconjurător.

Echipa românească EFdeN a urcat pe podium în cadrul competiţiei de case solare Solar Decathlon Middle East, din Dubai, în noiembrie 2018 și este campioană mondială la proba de Comunicare, a treia probă din cadrul Solar Decathlon. Proba Comunicare evaluează capacitatea de comunicare și de conștientizare socială a echipelor, având în vedere creativitatea, eficacitatea și eficiența împărtășirii subiectelor relevante ale competiţiei (durabilitate, eficiență energetică și utilizarea energiilor regenerabile), precum și obiectivele echipei.


29.Oct_.19-349-e1572538464410-1200x1363.jpg

October 10, 2019

Paula Rusu: „Munca pe care o facem trebuie sa fie PENTRU ceva și nu ÎMPOTRIVA a ceva”

După 18 ani de jurnalism și o campanie socială trăită „pe propria piele”, brandul Paula Rusu rămâne în conștiința publicului ca fiind cea care a declanșat un cutremur în domeniul conștientizării unei boli despre care nu se vorbește deschis și, implicit, nu se face mai nimic – tuberculoza. Este cunoscută pentru implicarea sa socială în demararea unor programe naționale de depistare precoce a tuberculozei, afecțiune prin care a trecut și ea în urmă cu câțiva ani. Ea e exemplul de jurnalist responsabil, care, după ce a trăit propria experiență de pacient cu TBC, a decis să facă lumină într-un domeniu considerat Cenușăreasa medicinei, demistificând miturile care țin această boală sub obroc și punând ordine într-un sistem deconectat de la realitățile medicale moderne.


DSC_2714-e1571300005969-1200x702.jpg

August 5, 2019

Matthew K. Cross este unul dintre puținii speakeri internaționali conectați la realitatea de leadeship din România. Publicul român care a asistat la prezentările și masterclassurile sale a fost impresionat de numeroasele trimiteri pe care le-a făcut la cultura românescă, în special la literatură, geografie și istorie.

Cu toate că are parte de o recunoaștere internaţională, ca speaker, strateg și consultant de business care lucrează cu organizațiile Fortune 100 și instituţii de elită, cum ar fi Universitatea Stanford, Matthew este fascinat de România și vine deseori să lucreze cu antreprenori și manageri autohtoni.

După experiența cu clienți precum Bank of America, ING, BlackRock, Allianz, Merrill Lynch, UBS, Home Depot, Qlik, Matthew a ajuns la concluzia că majoritatea oamenilor se concentrează în mod exclusiv și adesea obsesiv pe Return of Investment ROI – randamentul investițiilor –, pierzând din vedere faptul că singurul mod de a obține un ROI viabil este pornind de la un Investment  IOR – investiții în randament – făcute inteligent. Acesta e mesajul pe care îl transmite și publicului din România, în conferințe, dar și antreprenorilor și managerilor cu care lucrează în sesiuni 1:1.