Grigore-Ghyka-landscape.jpg

May 21, 2020 0

Pe Grigore Ghyka l-am cunoscut în compania prințesei Marina Sturdza, verișoara dumnealui, pe care o însoțea la evenimentele caritabile pe care distinsa doamnă le organiza sau la care lua parte. Prințesa Marina Sturdza este unul dintre punctele de referință din caritatea românească, de la care am învățat ca viața poate fi trăită și altfel dacă ai un scop mai presus de binele personal. Spiritul Domniei Sale se face simțit în continuare și prin intermediul vărului său, Grigore Ghyka, cel care continuă cu aceeași discreție demersurile sociale pe care le-a inițiat sau le-a patronat prințesa în timpul vieții.

Implicarea,  responsabilitatea socială, caritatea, atitudinea de cetăţean universal care își asumă România autentică până la capăt sunt atribute care au fost cultivate în familie. Cu toate că a părăsit România la vârsta de 8 ani, Grigore Ghyka nu a uitat de rădăcinile româneşti şi de valorile ţării sale de origine, pe care le-a promovat şi le-a cultivat oriunde s-ar fi aflat, în sprijinul cauzelor sociale pe care le continuă în numele familiei. Balul anual organizat pentru Hospice Casa Speranței e unul dintre evenimentele indestructibil legate de numele prințesei Marina Sturdza și al lui Grigore Ghyka.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre rădăcinile familiei lui Grigore Ghyka se pomenește încă din secolul al XVII-lea – străbunicul bunicului Domniei Sale a fost ultimul domnitor Ghyka al Moldovei; a urmat fiul lui, Alexandru, apoi străbunicul lui, Grigore, apoi bunicul Alexandru, și tatăl lui, Grigore. Cum e să faci parte dintr-o astfel de familie cu valori bine statutate și respectate și ce responsabilități presupune o astfel de apartenență am vorbit în acest interviu luat în vremea crizei.

Cum vedeți încercarea de acum prin care trecem cu toții?
Dacă vreodată am căzut vreunei deprimări trecătoare când a trebuit să rămân izolat în timpul carantinei, tot ce trebuia să fac era să mă gândesc la bunicul meu, Alexandru Ghyka, cel care a petrecut 23 de ani în închisorile comuniste, și orice îmi părea greu de suportat se dispersa în următoarea secundă.  Dacă există vreo speranță pentru mine, este că vor ieși și lucruri bune din toată această încercare: faptul că începem să privim spre interior și (re)devenim mai contemplativi, că simțim mai multă compasiune unul pentru celălalt și devenim mai puternici ca oameni ai aceleiași comunități.

Care sunt valorile dvs de bază, în legătură cu care nu faceți compromisuri?
Valoarea de bază este să te comporți corect. Asta am fost învățați de mici în casă. Să ne purtăm și să fim corecți.  Să fim cum ni se spunea tot timpul în limba franceză – „come il faut” – cum trebuie, adică. E un cod. Un fel de viață.

Ce înseamnă să fii bun?
A fi bun  înseamnă a fi generos, a vedea mai departe de binele personal.

Ce impact credeți că are bunătatea astăzi, când ne aflăm în pragul unei noi crize economice, financiare și spirituale? În ce fel schimbă bunătatea lucrurile?
În aceste vremuri dificile și incerte, bunătatea este mai importantă decât oricând. În perioade de criză, oamenii tind să lupte pentru ei înșiși. Trebuie să ne reamintim în special că trebuie să ne pese și de comunitate și să ne ajutăm reciproc.

De unde vine nevoia de implicare într-o cauză socială, un proiect ecologic, o agregare de comunitate?
Sunt convins că dăruirea și ajutorarea celorlalți sunt printre cele mai îmbucurătoare lucruri pe care le putem face. De asemenea, cred că este o obligație pentru cei care sunt în măsură să facă acest lucru – să facă bine.
Comunismul a ucis sentimentul de solidaritate și comuniune pentru cauze sociale, ceea ce ne-a facut să o luăm de la început, să învățăm să facem acest lucru pas cu pas. Cu atâtea cauze care au nevoie de ajutorul nostru, este mai important ca niciodată.

 

 

 

 

 

Cât de mult a amprentat comunismul atitudinea față de muncă și de viață a românilor?
Comunismul a afectat fiecare aspect al vieții oamenilor. O întreagă societate cu toate regulile și valorile stabilite a fost răsturnată acolo unde nimic nu însemna la ce obișnuia sau era ceea ce însemna. Cei mai buni dintre cei buni au fost distruși. O generație formată din cele mai strălucitoare și mai capabile minți a fost exterminată și înlocuită cu cea mai răi dintre cei răi. Principiile, etica și morala au fost pierdute. Nimănui nu-i păsa de noua ordine socială care acum era pusă în aplicare. Toată lumea se prefăcea doar să treacă.

De cele mai multe ori, românii care lucrează în străinătate se înregimentează mult mai ușor la normele și regulile de acolo, în timp ce în țară există tendința de a eluda cât mai mult sistemul. Aveți o explicație pentru această deprindere?
Acest lucru îmi amintește de când eram mici și aveam prieteni care veneau să ne viziteze acasă. Masa era pregătită mai atent decât de obicei și aveam mai multă grijă în comportamentul nostru.Poate că același lucru se întâmplă și cu românul care lucrează în străinătate.Dar adevărul este probabil mai complex de atât. România este construită pe o mentalitate de supraviețuire care își avea rostul cu secole în urmă, când eram mai mereu sub asediul cuceritorilor, atacați din toate părțile. Din păcate, această mentalitate există și astăzi; de aceea încercăm să ne servim mai întâi interesele. Nu este vorba de a face ceva bine, nu ține de calitate sau de a lăsa ceva pentru posteritate. Este vorba doar de a fi plătit și de a termina treaba cât mai repede. Acest lucru trebuie să se schimbe.Aici, în România, ne confruntăm deseori cu această gândire. În străinătate este o altă poveste.

Cum am ajuns de la „Munca e brățară de aur” și „Ai carte, ai parte” la „Lasă, că merge și așa!”
Acesta este cu siguranță un rezultat al comunismului, dar face, de asemenea, parte din mentalitatea de supraviețuire despre care vorbeam mai devreme. Toți sunt pentru ei înșiși. Acest mod de a gândi este golit de orice calitate, pentru viitor sau pentru comunitate. Este foarte adânc înrădăcinat în psihicul nostru și trebuie să se schimbe. Numai atunci când se consideră inacceptabil va dispărea. Dar, din păcate, de prea mult timp, am acceptat doar orice.

Creativitatea este una dintre cel mai des invocate calități ale românilor – o confirmă expații, dar și românii din diaspora. Din experiența dvs. internațională, cum comentați?
Românii sunt într-adevăr excepțional de creativi și găsesc umor în orice nenorocirea li se întâmplă. Cea mai amuzantă parte a participării la nenumăratele proteste guvernamentale de la Piața Victoriei și din alte părți din București a fost citirea pancartelor și a mesajelor scris sau strigate, care reflectau un asemenea spirit și creativitate în contrast cu situația neplăcută în care ne aflăm.Majoritatea românilor din diaspora e formată din oameni muncitori și rezistenți. Nu este ușor să pornești de la nimic departe de casă. Am trăit asta din propria experiență, urmărind-o pe mama mea făcând asta în timp ce creștea doi copii.

Ce vă energizează, ce vă bucură, ce vă entuziasmează?
Mă energizează și mă entuziasmează calitatea lucrului bine făcut. Ce aduce mâine. Sunt un optimist. Îmi face plăcere când învățăm din trecutul nostru bogat și vibrant, pe care putem construi viitorul. Să avem credință în tinerețea celor care vin acum din urmă, în generația următoare și în viitorul nostru.

Care este secretul rezilienței, în opinia dvs.?
Eu cred că secretul menținerii rezilienței este să știi că ai dreptate și ești pe calea cea bună.

Ce lucruri sunt mereu aceleași pentru dvs, constante și generatoare de valoare?
Arta și natura rămân mereu aceleași pentru mine. Creează constanță. Oricâtă agitație ar fi în jurul meu, liniștesc și mă echilibrez ascultând o muzică, admirând un obiect de artă sau ascultând sunetul vântului din copaci. Aceste lucruri rămân întotdeauna aceleași, reconfortante și „readucătoare” cu picioarele pe pământ.

Cum vă păstrați autenticitatea, calmul, eleganța, reziliența, bunăvoința în condiții de stres?
Mă stapânesc. Când eram copil ni se spunea des, mai ales de către bunica… „stăpânește-te, stăpâneste-te, copile!” Nu am fost întotdeauna bun la asta, dar mai târziu în viață mi-am dat seama că e cea mai bună lecție pe care o poți învăța. Dacă ai control asupra emoțiilor și asupra ta, ai controlul vieții tale. Generația bunicii mele a avut-o, a stăpânit-o la perfecție, la fel ca și cele dinaintea ei. Astăzi pare ca s-a pierdut.

Există vreun proverb românesc care vă place în mod deosebit?
Limba română este atât de bogată în proverbe și sunt multe. Îmi place imaginația la care recurg și cum rezumă perfect un moment sau o situație specifică. Unul dintre proverbele mele preferate: „Poți face bici din rahat, dar nu poți să-l înfunzi.” E genial. Mi-a plăcut atât de mult încât l-am tradus chiar în engleză (you can make a whip out of shit but you can’t make it snap.)

Ce vă place cel mai mult la munca dvs.? Cum v-a îmbogățit, ca om, activitatea pe care o desfășurați?
Cand fac ceva, îmi place să fie ceva bun și de calitate. Îmi place să mă documentez, să cercetez și să mă pregătesc temeinic. Aș prefera să nu am nimic decât să am ceva mediocru în loc. Am crescut înconjurat mereu de obiecte vechi, de antichități moștenite din alte vremuri. Aceste obiecte sunt indestructibil legate de mine și de familia mea și îmi amintesc cine sunt. Îmi amintesc de o obligație pe care am învățat-o încă de pe când eram un băiețel – aceea de a mă comporta corect – iar atitudinea aceasta m-a amprentat definitiv.



capture-MArius-Stefan.png

March 26, 2020

Amândoi frații Ștefan, Marius și Dan, au la baza dezvoltării personale și a business-ului lor valori solide – educație, transparență, umanitate, prosperitate, învățare continuă, libertate și responsabilitate. Sunt cât se poate de evidente. Solidaritatea față de comunitate e una din valorile companiei Autonom, manifestată încă de la început în această perioadă plină de turbulențe sociale și economice. Amândoi sunt lideri care văd mai departe decât binele lor personal și ne dorim ca spiritul lor de solidaritate și empatie autentică să îi „contamineze” și pe alți antreprenori. L-am invitat pe Marius Ștefan să ne povestească despre noile oportunități de învățare pe care le aduce criza coronavirus și care ne pot dezvolta atât la nivel personal, cât și antreprenorial.

Un lider vizionar e un lider solidar – de unde vine această preocupare pentru binele societății?
În accepțiunea noastră, un lider este cel care nu doar inspiră, dar este și urmat și urmărit, atât de către cei din echipa lui, cât și de ceilalți din comunitatea lui. Caracterul unui om se arată nu când este soare afară, ci când e furtună. Când trecem cu toții prin momente mai dificile, este momentul potrivit nu doar de a ajuta pe cei din jur, ci și de a da un exemplu demn de urmat.

Cum puteți „contamina” pozitiv și alți antreprenori cu astfel de valori?
Credem foarte mult în puterea exemplului personal. Încă de la început, ne-am propus să fim un model de afaceri autentic și sperăm că, prin modul nostru de a face lucrurile, îi vom inspira și pe cei din jurul nostru să contribuie la dezvoltarea oamenilor și a comunităților din care fac parte. Faptul că reușim să dezvoltăm un business solid, în creștere, bazat pe aceste valori ajută să convingem că se pot face afaceri și altfel.

Cum putem crea alianțe benefice între antreprenori în aceste vremuri perturbatoare?
Am văzut deja, începând de săptămâna trecută, când a devenit limpede că pandemia de COVID19 va ajunge și în România, că antreprenorii au început să se unească și să se sprijine reciproc. Din ce în ce mai mulți antreprenori au început să ofere servicii gratuite pentru a-și sprijini colegii cu organizarea în timpul crizei și pentru a asigura continuitatea operațiunilor. Zilele trecute s-a format un val de susținere atât din partea companiilor antreprenoriale, cât și a corporațiilor prezente în România, sprijinind în egală măsură afacerile locale, sistemul de sănătate publică și pe cei în nevoie, precum și personalul medical aflat în prima linie de apărare împotriva acestei epidemii. Cred că suntem deja acolo, construind alianțe și sprijinindu-ne reciproc.

Care sunt oportunitățile valoroase de învățare pe care le aduce această criză – la nivel de dezvoltare personal, dar și a companiei?
În primul rând această criză ne aduce oportunitatea de a pune în practică tot ceea ce am învățat în ultimii ani. Ne ajută să vedem moduri noi de a acționa și de a colabora, și cu siguranță după ce va trece toată această perioadă, vor apărea numeroase oportunități de dezvoltare a companiei, așa cum s-a întâmplat și la criza precedentă din 2008. Este o perioadă în care atât noi, cât și colegii noștri, profităm de timp pentru a citi, a învăța și de a testa noi idei.

Care e nouă paradigmă a valorilor care vor menține sau dezvoltă businessurile în viitorul apropiat?
Este greu să dai un singur răspuns care să se potrivească tuturor afacerilor, în special în contextul actual. Fără îndoială, capacitatea de a te adapta rapid la criză și de a schimba sau ajusta modelul de afaceri pentru a supraviețui este întotdeauna cea mai importantă pentru antreprenori. Relația strânsă și transparența cu clienții și partenerii noștri în perioadele de criză sunt cruciale, deoarece asigură o relație de încredere care poate face diferența în decizia clienților de a rămâne cu o companie anume chiar și în timpul unei crize. În plus, onestitatea și integritatea, împreună cu o bună etică în afaceri, ajută întotdeauna, deși, din păcate, s-ar putea să nu fie mereu suficient pentru ca o afacere să supraviețuiască într-o perioadă de criză.

Izolarea fizică poate fi de ajutor, nu și izolarea socială, iar aici tehnologia e de ajutor. Cum se întâmplă lucrurile la Autonom?
Încă din primele momente, majoritatea colegilor noștri care își puteau desfășura munca de acasă a și început să facă acest lucru. Nu este un lucru nou, deoarece oamenii din Autonom au de câțiva ani această flexibilitate a lucratului de acasă. Profităm la maxim în perioada aceasta de soft-urile pentru videoconferințe și de asemenea, de telefon, pentru a reduce impactul izolării sociale.

Cum se resimte criză generată de corona virus în industria de închirieri auto?
În prezent, segmentul de închirieri pe termen scurt este cel mai afectat de anularea călătoriilor, a deplasărilor în interes de serviciu și a evenimentelor. Clienții noștri din sectoarele afectate mai puternic au redus semnificativ consumul. Împreună cu toți partenerii noștri, lucrăm intens la găsirea celor mai bune soluții de trecere peste momentele dificile. Suntem încrezători că vom face față cu bine oricărui scenariu, așa cum am făcut-o de fiecare dată până acum.

Care sunt cele mai mari provocări?
Cea mai mare provocare pe care o vedem în acest moment este de a ține sentimentul de panică sub control, de a acționa responsabil și cu gândul la ceilalți. Este o perioadă dificilă care va trece, însă acum este momentul să dăm tot ce avem mai bun. Depinde de noi toți și de modul în care vom acționa, să reducem efectele acestei situații, pentru a avea cât mai puțin de suferit de pe uraă ei.

Cum estimați evoluția acestui domeniu? Care sunt tendințele internaționale? Sunt ele valabile și pe piața românească?
Întreaga industrie este afectată de anularea deplasărilor și a zborurilor, atât la nivel național, cât și internațional. Ne așteptăm ca închirierile pe termen scurt, segmentul pe care vedem cea mai mare reducere a consumului, să își revină o dată cu redeschiderea granițelor și a reluării zborurilor, probabil în luna mai/iunie.

Care sunt soluțiile alternative care ar putea redresa domeniul în perioada imediat următoare? Dar pe termen lung?Pe termen scurt ne-am reprofilat unde a fost posibil. Am început activitatea de livrări de alimente, mâncare și de materiale medicale, avem o colaborare strânsă cu câteva lanțuri de retail. Am început să ne folosim resursele ca să ajutăm cât mai multe ONG-uri. Chiar dacă nu generează venituri, ține colegii ocupați și motivați că fac fapte bune. Pe termen lung, suntem încrezători că industria își va reveni. Nevoia de transport este una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor și o perioada de pauză nu va face decât să acutizeze această nevoie.

 

 

 

 


Raluca-Mihaila-phone-1200x793.jpg

March 25, 2020

„Glasvand | 35 de ore din viața unui copil mare” este o carte-manifest care reinstaurează din temelii valorile umane ale oricărui profesionist, în momente de criză identitară profesională și personală. Cu atât mai mult când o astfel de criză este declanșată de una sanitară, merită să îți acorzi un moment de reflecție și să răspunzi la câteva întrebări care să te aducă mai aproape de tine – de temerile, speranțele, proiecțiile tale.

Autoarea cărții, Raluca Mihăilă, a pregătit și un un chestionar special , intitulat ÎNTREBĂRI PENTRU OAMENI MARI, în ton cu preocupările pe care le avem în această perioada de criză. Sunt întrebări care te iau prin surprindere tocmai prin simplitatea și umanitatatea interogațiilor. E un exercițiu de luciditate foarte necesar, pe care l-am făcut și eu. E un fel de „Chestionar Proust în vreme de coronavirus”, cu întrebări necesare pentru vremuri perturbatoare.

De aceea, am adresat chiar autoarei invitația de a răspunde la propriile întrebări pe care le-a lansat potențialilor ei cititori, dar și celor care au citit deja cartea.

„Fă ce ține de ține să contribui la o lume mai bună.”
Tu #staiacasă?

Da.

Ce poți face tu pentru a ajuta comunitatea?
Demarez sau mă implic pro bono în activități, inițiative și proiecte sociale care ajută comunitatea, iar împreună cu clienții pentru care fac marketing strategic, aducem în prim plan un viraj de comunicare empatică prin care să oferim sprijin real și relevant celor care au nevoie de el acum.
La nivel personal, respect toate indicațiile autorităților.

„Controlul e o iluzie”.
Tu ce ai vrea să controlezi, dacă ai putea?

Aș vrea să controlez trecerea timpului și, uneori, să pun viața pe pauză.

La ce planuri a trebuit să renunți odată cu instaurarea stării de urgență?
La călătorii, evenimente și  expansiune profesională. nu le văd ca pe niște pierderi, ci ca pe niște reașezări, fiindcă dacă nu renunțam la ele, nu mă apucam de ceea ce fac acum.

Ce simți azi?
Că încă e un pic mai ușor decât va fi mâine.

Ce crezi că vei simți mâine?
Că m-am mai apropiat cu o zi de finalul unei perioade complicate.

„Problema în viață nu este că trebuie să negociezi, ci să nu ajungi să negociezi cu cine nu trebuie”.
De ce crezi că au nevoie oamenii în această perioadă?

De igienă. Fizică, emoțională, mentală.

De curățenie. În casă, în familie, între prieteni, colegi de echipe, parteneri de business sau de conversație.

Ce ești dispus să oferi celorlalți?
Know how, umor și timp.

Gândește-te la ce te-a surprins plăcut de când s-a instaurat starea de urgență.
Nu-mi mai văd casa în care îmi petrec timpul 24/7 ca pe un loc tranzacțional („locul unde vii acasă seara”) , ci mai degrabă emoțional („un univers”).

Cu toții depindem unii de alții.”
Crezi asta?

În mare măsură, da.

Dacă ar fi să primești orice ajutor, care este primul lucru pe care l-ai cere celorlalți?
Timp.

Consideră că în spațiul de mai jos poți l un mesaj care va ajută pe cineva. Ce mesaj vrei să transmiți?
Fără Rău, nu știi ce e Bun.

 

 

Autoarea are în plan să centralizeze toate răspunsurile venite în următoarea perioadă și în baza lor, să ofere la final, o surpriză tuturor celor care vor fi contribuit la ea.
Tu cum ai răspunde la întrebări? Vrei să încerci?

Cartea Ralucăi Mihăilă poate fi răsfoită și pe site-ul dedicat www.glasvand.ro și pe pagina de Facebook/Glasvand35DeOreDinViataUnuiCopilMare.


solidarity-4924028_1920-1200x800.jpg

March 20, 2020

E greu să vezi partea plină a paharului când o lume întreagă e sub semnul fricii și al incertitudinii. Și totuși, există speranță, doar să gândim limpede, vizionar, global, cu impact pe termen lung.

Cunoașterea se democratizează. Accesul digital liber, gratuit, la toate domeniile cunoașterii, deschid fantastice oportunități, pentru copii, adulți sau seniori deopotrivă, de neimaginat până acum o lună. Ne alfabetizăm digital și tehnologic mai repede decât în vremuri normale, inerțiale în dezvoltare, totul având în centrul OMUL. Au dovedit profesorii și elevii că pot! Au dovedit instituțiile publice că pot! Cu „te rog frumos” nu a prea funcționat! Nevoia i-a împins la acțiuni ferme. Cercetarea și inovarea românească, cenușăresele bugetului public, recâștigă terenul bine-meritat. Se caută soluții tehnologice și medicale românești, prototipurile de roboți medicali pentru igienizare și asistență medicală, drone pentru livrări la domiciliu, printarea 3D a componentelor medicale necesare și nu numai…

Andreea Paul, Conf. Dr. Univ, ASE, și Președinte INACO Inițiativa pentru Competitivitate

VUCA (vulnerability, uncertainity, complexity, ambiguity) este un concept al guvernanței individuale, corporative și naționale care surprinde cel mai bine criza medicală actuală, pe care îl discut an de an cu studenții mei de la Facultatea de Relații Economice Internaționale, în cadrul studiilor masterale.

Nu mi-am imaginat că vor fi nevoiți să-l resimtă atât de fidel și de repede pe propria lor piele, că le sunt atât de utile acum concluziile noastre despre strategiile reușite și erorile de adaptare individuală, corporativă, locală, regională sau națională, într-o lume plină de vulnerabilități, incertitudini, complexitate și ambiguități.

Oportunitățile aduse de criza COVID-19 sunt fantastice:

  • Ne spălăm mult mai atent și mai des. Igiena publică și privată redevine o prioritate. Repetarea timp de trei săptămâni a acestor noi practici de igienă individuală și instituțională dezvoltă reacții pavloviene, iar criza actuală va dura mai mult. Mai curați devenim mai sănătoși. Un câștig!
  • Ne disciplinăm. Regulile mereu ocolite, principiul „lasă că merge și așa” costă vieți umane, fie că e vorba de reacții nesăbuite individuale sau instituționale, de incapacitatea publică de a pregăti vara sanie și iarna căruță, pentru a nu mai continua cu gestionarea bugetelor publice pe deficite în vremuri bune. Un câștig!
  • Cunoașterea se democratizează. Accesul digital liber, gratuit, la toate domeniile cunoașterii, deschid fantastice oportunități, pentru copii, adulți sau seniori deopotrivă, de neimaginat până acum o lună. Timpul petrecut acasă ne ajută să ne găsim sau să ne dezvoltăm pasiunile, să ne cultivăm noi abilități personale, să ne antrenăm atitudinea de învingător. Un câștig!
  • Ne alfabetizăm digital și tehnologic mai repede decât în vremuri normale, inerțiale în dezvoltare, totul având în centrul OMUL. Au dovedit profesorii și elevii că pot! Au dovedit instituțiile publice că pot! Cu „te rog frumos” nu a prea funcționat! Nevoia i-a împins la acțiuni ferme. Companiile sunt mai versatile și pregătite, dar și aici salturile au fost semnificative prin tele-muncă și colaborarea digitală pe echipe, ca să dau câteva exemple. Un câștig! Niciodată nu am primit la INACO atât de multe solicitări dinspre școlile din țară să creăm conținut digital educațional, să creăm Smart Lab-uri – laboratoare educaționale digitale inteligente și să instruim profesorii, așa cum primim în această perioadă. Probabil drumul de la cele 4 Smart Lab-uri funcționale, pe care le-am făcut înaintea declanșării crizei medicale, până la cele 6200 de școli s-a scurtat bine de tot din pricina acestei crize.
  • Comerțul on-line, creatorii de soluții digitale, producătorii de produse de igienă, medicamente și de aparate medicale sunt câștigători în aceste vremuri. Producătorii locali recâștigă terenul comercial pierdut în fața importatorilor și au șansa de a deveni superproductivi, capabili să facă față în viitor la redeschiderea granițelor și la concurența globală. Un câștig!
  • Antreprenorii și managerii sunt mult mai atenți la propriii lor angajați. Cine își pierde oamenii își pierde compania. Un câștig!
  • Cercetarea și inovarea românească, cenușăresele bugetului public, recâștigă terenul bine-meritat. Se caută soluții tehnologice și medicale românești, prototipurile de roboți medicali pentru igienizare și asistență medicală, drone pentru livrări la domiciliu, printarea 3D a componentelor medicale necesare și nu numai… Un câștig!
  • Șomerii de azi pot fi antreprenorii de mâine, angajați în noi domenii de activitate, în expansiune, profesori de IT sau limbi străine în școli… la mare, mare căutare astăzi și în viitor. Un câștig!

Foto: Pixabay


school-1019989_1920-1200x1200.jpg

March 17, 2020

Românii din România trăiesc într-o cultură a aşteptărilor pe care le au de la minister, guvern, stat, şi nu de la aşteptările pe care le au de la propria persoană. Ne-am obişnuit să dăm vina pe orice altceva (instituţii oficiale, sistem, criză economică, pandemia coronavirus), mai puţin pe ceea ce nu am fost capabili să facem. Actuala criză ne-a forțat să găsim soluții la suspendarea cursurilor pentru elevi și studenți, grație tehnologiei care ne ajută să păstrăm legătura cu colegii de clasă, cu profesorii și care ne facilitează noi legături cu educatori inovatori sau cu specialiști în educație pe care îi descoperim în mediul online.

Unul dintre ei este Marin Iachimov, consilier de orientare vocațională, expert și trainer în proiectul Ghidul meseriilor viitorului, inițiat de think-tankul INACO Inițiativa pentru Competitivitate.

Cum ați virat dinspre zona de ASE înspre HR și consiliere vocațională?

În anul doi de la ASE am constatat că am greșit facultatea. Atunci mi-am dorit să pot contribui la performanța angajaților din companii. Am fost dintotdeauna pasionat de predare și de educație. Acestea sunt singurele domenii în care curiozitatea nu apune niciodată. Am crezut în natura divină a omului și  în faptul că oamenii sunt ființe care uneori acționează impredictibil. După terminarea ASE-ului, am avut șansa să fiu implicat în educație din punct de vedere managerial. Am fost implicat astfel 13 ani de zile, iar în ultimii patru ani am avut șansa să conduc 15 țări din Europa sud Est și fostele țări comuniste. Atunci am descoperit printr-o întâmplare un instrument de evaluare a personalității care se numește DISC. Din momentul în care am exersat pe mine această evaluare a personalității, am simțit că mă contopesc cu această idee. Nu am reușit să văd cine ar putea să mă ajute să capăt mai multe cunoștințe despre acest instrument psihometric. Ca urmare, am petrecut următoarele șase luni în căutarea unor instituții sau companii care puteau să-mi ofere o astfel de educație. În sfârșit, am găsit un institut din Statele Unite care se ocupă doar cu studierea comportamentului uman. I-am contactat și am cerut o certificare în acest instrument. După obținerea certificării, am văzut cum funcționează acest instrument și am făcut o replică acestuia pe un fișier de EXCEL. Ceea ce mi-a permis să fac multiple evaluări ale persoanelor din jurul meu. Am dorit să validez acuratețea acest instrument. După ce aproape 100 de persoane au făcut această evaluare, am constatat că acuratețea instrumentului este în jurul de 65%. Ca urmare, am dorit să aflu mai multe. M-am întors înapoi în același institut și am aflat că au produs alte două instrumente psihometrice ce care măsoară gândirea și motivația oamenilor. Atunci mi-am dat seama că am nevoie de aceste instrumente pentru a spori acuratețea evaluării persoanelor.

Instrumentele propriu-zise nu te ajută la nimic dacă nu știi să interpretezi rezultatele. Din acest motiv am petrecut următorii trei ani în testarea persoanelor din jurul meu pentru a valida rezultatele în ceea ce privește acuratețea rezultatelor. În al  patrulea an, am constatat că acuratețea interpretărilor datelor s-a apropiat de 95 la sută. Ca urmare, mi-am rezervat încă un an de cercetări, astfel încât să îmi confirm că acest procent este real și nu este doar din capul meu. Și-așa, în 2016 a început epopeea mea în piața românească pentru a preda acest instrument de analiză 3-D, denumirea pe care i-am dat-o eu. Din acel moment, natura umană a devenit și mai interesantă pentru mine. Este un privilegiu să pot observa creația lui Dumnezeu și să văd că a lăsat oamenilor liberul arbitru, capacitatea de a putea alege între bine și rău pentru a crește și de a dezvolta potrivit conștiinței proprii. Este fascinant.

Consilierul pentru orientare vocațională – cât de prezent trebuie să fie în activitatea școlară ? Cât de prezent ar trebui să fie în viața unei familii, a unei companii, a unei organizații profesionale, în general?

Consilierul pentru orientare vocațională nu ar trebui să înlocuiască discuțiile pe care le au elevii în școală. Curiozitatea și dorința de a afla lucruri noi stă la baza acumulărilor cognitive. Veșnica întrebare a tuturor generațiilor de elevi este „pentru ce îmi trebuie o materie sau alta?”. Nimeni nu poate să dea un răspuns satisfăcător până când elevul nu identifică o activitate care îi face plăcere. Cu siguranță, în jurul acestei activități se vor lega și materiile de școală pe care le studiază. De exemplu, dacă elevului îi plac drumețiile, alpinismul, cercetășia, atunci biologia, botanica, geografia, astronomia vor căpăta imediat mai mult sens în viața școlară a elevului. Cât timp nu există o motivație de care să se agațe, elevul nu va dori se învețe din curiozitate, ci din obligație. În acest sens, orientarea vocațională școlară are foarte mult sens, astfel încât să permită să identifice de la vârsta de 12 ani activități în care copilul ar dori să se implice din proprie inițiativă. Marea problemă în identificarea activităților preferate este să cunoști care dintre ele sunt mai potrivite pentru el și care sunt mai puțin potrivite. Acest lucru se poate identifica prin „construirea” personalității elevului. Tocmai aici intervine această metodă, care nu este singură, dar care îmi permite să cunosc mai mult și se numește analiza 3-D. Cheia găsirea vocației copilului stă în consilierul vocațional. Dacă el sau ea nu iubește copiii sau îi este greu să se distreze împreună cu ei în acea ședință, atunci această orientare vocațională va avea reușită minimă. Să poți simți emoțiile copilului în fața necunoscutului e calitatea de bază a unui consilier vocațional.

În viața unei familii este bine să existe un străin care să aibă încrederea părinților și care să poată dirija competent orientarea copilului spre un viitor care să aibă la bază vocația. Cei mai mulți părinți doresc cele mai bune lucruri pentru copiii lor. De cele mai multe ori, însă, sunt blocați și nu văd în copilul lor un adult în devenire, ci doar un copil care are continuu nevoie de ajutor și de sprijin. Tocmai, de aceea un specialist obiectiv, cu  competențe în orientarea vocațională și care are încrederea părinților, poate să fie de mare ajutor în identificarea talentelor copilului sau pentru a iniția o discuție constructivă în acest sens.

În cadrul companiilor, există un fenomen pe care mai toți l-am trăit. După o anumită perioadă de timp, angajații simt că se plafonează. Vor să facă o schimbare, inclusiv apartenența la compania respectivă.  Sentimentele pe care le trăiesc sunt destul de confuze, greu de descris; ce știu cu siguranță este că nu se mai regăsesc în totalitate și nu mai au același entuziasm cu care au intrat în companie. În aceste momente critice, este nevoie de un specialist în orientare vocațională care să îndrume și să consilieze acel angajat în derivă, care se află în căutarea noului Eu profesional și personal. Aceasta ar fi o primă situație des întâlnită.

A doua este atunci când se angajează o persoană în companie și foarte devreme de la angajare, mai precis în prima lună, deja se fac planuri de dezvoltare profesională și vocațională a angajatului. Astfel se menține vie curiozitatea angajatului. Cu cât curiozitatea este mai mare, cu atât capacitatea de inovare este mai înaltă. Astfel, persoana care se ocupă de orientarea vocațională a angajaților în cadrul companiei devine persoana-cheie în procesul de dezvoltare inovatoare a companiei.

În general, oamenii se transformă pe parcursul vieții. De aceea, au nevoie periodic de un „consult” pentru stabilirea unei noi direcții de orientare vocațională sau pentru stabilirea unui nou hobby care va permite să mențină jobul lor în limitele unei bune conviețuiri cu angajatorul.

Care ar trebui să fie calitățile unui pedagog „de școală nouă”?
Un pedagog modern trebuie să manifeste o curiozitate chiar și față de lucrurile cunoscute. Este nevoie ca un pedagog să se bucure de progresul elevului, indiferent la ce nivel este acesta. Într-o clasă sunt diferite tipuri de elevi. Au multe în comun, dar în același timp au o mulțime de lucruri care diferă. Până acum s-au făcut foarte multe studii psihologice asupra maselor de copii și a instrumentelor care pot fi de ajutor profesorilor. Profesorul va folosi aceste instrumente doar atunci când își pune întrebarea „ce pot să fac mai bine?”. Am văzut foarte mulți profesori buni, curioși. Ei sunt buni în primul rând pentru că iubesc elevii și din iubire pentru ei fac multe lucruri posibile și imposibile pentru a-i ajuta să iubească ceea ce iubesc și ei.

 Dar ale unui părinte modern, atent la nevoile copilului?

Părinte modern a șters limita între el și copii prin faptul că a devenit prietenul lor. Devenind un prieten, de cele mai multe ori nu mai este o autoritate pentru copil. În acest sens, părintele se confundă cu ceilalți prieteni care sunt în preajma copilului. Dacă părintele devine prieten și nu este și o autoritate pentru copil, atunci învățarea se face doar pe orizontală – adică de la prieten la prieten. Este cam aceeași educație pe care o primesc atunci când primesc informație prin Facebook sau Instagram. Învățarea pe verticală este posibilă doar atunci când copilul validează pe cel de la care învață cum că este o autoritate în domeniu sau că este o autoritate deasupra lui. Doar în acest caz, părintele devine un punct de reper pentru copil și nu doar un alt prieten.

Până unde poate merge modernizarea programei de învățământ în România ?

Dezvoltarea sistemul de învățământ în România poate fi o combinație între automatizare și umanizare. Adică predarea lucrurilor repetitive să fie făcută de către info-boți sau roboți, iar rolul profesorului să fie cel de a preda modalități de învățare în grup, să facilieze activități în grup, să îi învețe să comunice pentru obținerea de informații, pentru a ști să împărtășească informația pe care o posedă. Ar fi mult mai importantă predarea în școală a ceea ce numim soft skills. Avantajul inteligenței artificiale în predare este că poate să predea informație în stilul elevului. De asemenea, poate să stabilească viteza cu care progresează, în funcție de capacitățile lui, și va analiza fiecare elev, individual, c ou acuratețe formidabilă. Acest lucru este imposibil acum pentru un profesor care are la clasă 20-30-40 de elevi. Dar dezvoltarea umorului, a responsabilității, a bunătății și a umanității este importantă în dezvoltarea emoțională și cognitivă a unui copil.

În această perioadă putem folosi timpul liber al copiilor în stabilirea activităților sau a orientării vocaționale pe care ar dori să o urmeze. Este accesibilă tuturor din toate punctele de vedere și poate fi făcută online, prin conferință video folosind Skype, Facetime sau programe similare. Orientarea vocațională bazată pe Analiza 3-D ne permite să identificăm cu o acuratețe de 95% următoarele caracteristici:

  1.      să afle mai bine cine sunt din punct de vedere al comportamentului, gândirii, motivației.
  2.      să afle când sunt cei mai eficienți,
  3.     ce tip de activități sau materii îi atrage mai mult,
  4.     cum ar putea să își dezvolte pasiunea, astfel încât visul lor să devină parte din personalitatea lor.

Îl puteți contacta pe Marin Iachimov, expert în consiliere și orientare vocațională, pe site-ul www.3dhumandevelopment.ro

Citiți și despre Școala de gramatică, inițiativa profesoarei Corina Popa, și variantele online de a rămâne conectați la școală, punctual, și la educație în general. Zilele petrecute acasă sunt numai bune pentru pregătirea unui material video, a unei postări gramaticale sau pentru redactarea pledoariei pentru cuvântul preferat, căci înscrierile online la GramMania continuă, până pe 20 aprilie. Pentru că școlile s-au închis, dar învățarea continuă!
Formular de înscriere: https://docs.google.com/

Mai multe despre ceea ce presupune educația de calitate aflați în interviul următor:

https://brands-that-value.com/corina-popa-scoala-de-gramatica-limbajul-exprima-si-ne-exprima/

Foto: Pixabay


digital-schools-1200x774.jpg

March 9, 2020

În condițiile în care avem deja o primă instituție de învățământ care își suspendă cursurile, iar posibilitatea suspendării cursurilor este iminentă, e firesc să ne întrebăm cum și în ce fel vor recupera elevii materia, astfel încât să poată ține pasul cu programa de studiu și așa încărcată și cu sistemul de notare.

Duminică, 8 martie, Consiliul de Administrație al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” a anunțat suspendarea cursurilor, a lucrărilor practice și a examenelor pentru toți studenții facultății, începând de luni până la data de 31 martie. Astăzi se vehiculează tot mai mult ideea închiderii școlilor pe o perioadă nedeterminată. Îngrijorarea firească este dată de impredictibilitatea felului în care evoluează criza infestării cu virusul COVID-19 și de durata pe care ar trebui să fie suspendate cursurile astfel încât să trecem de perioada critică a epidemiei.

Părinții și educatorii sunt îngrijorați de această perspectivă fiindcă o întrerupere a școlilor înseamnă ore pierdute, imposibilitatea de a ține pasul cu programa, aglomerarea materiei odată cu revenirea în școală, ore comprimate și bulversarea elevilor. Ore de predare de recuperat, teste de dat, materie de explicat pe repede înainte – cine sunt cei mai perdanți? Elevii bineînțeles.

Ceea ce nu se discută este luarea în calcul a opțiunii de a iniția cursuri on-line care să poată fi accesate în astfel de perioade de criză determinate de orice fel de probleme – vreme neprielnică, epidemii și alte situații-limită. Ministerul Educației și Cercetării ar trebui să ia în calcul pe viitor această formă de educație la distanță. Ce implică din punct de vedere tehnic? Ce resurse sunt necesare? Cum se pot implementa astfel de cursuri on-line? Tehnologie există, rămâne de văzut în ce fel o punem la treabă astfel încât să ne fie de ajutor în momente de criză. Digitalizarea educației e o necesitate imperioasă, iar criza generată de coronavirus este poate cel mai bun moment de a ne gândi serios la cum putem să folosim aceste extraordinare resurse tehnologice.

Andreea Paul, fondatoarea și președinta think-tank-ului INACO Inițiativa pentru Competitivitate, inițiatoarea SmartLab-ului și a Ghidului Meseriilor Viitorului, susține acest lucru: „Iarăși am fost  surprinși în acest context tulbure, în care se cere vehement suspendarea cursurilor școlare, dar nimeni nu spune că EDUCAȚIA nu este suspendabilă, chiar dacă stăm cu toți în bârlog sau în mall, după caz. E timpul să ne pregătim azi și mâine pentru comunicarea profesori-elevi on-line, cu ajutorul profesorilor de informatică din fiecare unitate de învățământ, fiindcă nimeni nu știe cât va dura tăvălugul virotic. Să nu oprim educația, chiar dacă se închid școlile la un moment dat. Prevenție educativă. Nu stagnare prin izolare. Soluții există, cursurile on-line sunt accesibile. Elevii sunt în marea lor majoritate on-line. Toți accesibili. Doar voință să fie. Pentru sănătate fizică, mentală și spirituală!”

În momentul publicării articolului, s-a anunțat că, având în vedere actuala situație, ca o măsură de prevenire a îmbolnăvirii, ministrul Educației și Cercetării a hotărât suspendarea desfășurării tuturor olimpiadelor școlare județene și regionale, precum și a competițiilor sportive, până la o dată care va fi comunicată ulterior.


storytelling-1200x801.jpg

February 14, 2020

Experiența mea de peste 20 de ani în jurnalism și comunicare m-a inspirat să vă vorbesc despre irezistibila putere a poveștii ca instrument strategic de business.

În anii social media, storytelling-ul a devenit o abilitate esențială a unui antreprenor pentru eficientizarea propriului business. De ce? Pentru că povestea declanșează emoție, iar emoția ne dictează alegerile, oricât de raționali ne impunem să fim.

Parafrazând celebra secvență din Filantropica lui Nae Caranfil – „mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană” – am extins-o și în zona de antreprenoriat. Pentru că „mâna întinsă” cere, dar și oferă – simultan sau alternativ. Mâna întinsă spune o poveste ca să primească – clienți, servicii, finanțări, atenție, recunoaștere – dar și ca să ofere – servicii, produse, informație, încredere, credibilitate.

Povestea funcționează în ambele sensuri.

Dar ce poveste?

Ar putea fi chiar povestea acelui produs ori serviciu care a generat afacerea, sau și mai bine, povestea omului care a construit acel business. Care s-a pus pe el la temelia acelei afaceri, cu idealurile sale, spaimele sale, cu împlinirile și dezamăgirile inerente.

La Tudor Communication, credem că fiecare antreprenor are o astfel de poveste care mișcă lumea și încălzește inimile. Și la care nu a avut timp sau curaj să se gândească și să o spună. Pentru că orice lider trebuie să inspire și să motiveze, așa cum o fac poveștile. Dacă strategiile pot plictisi cu cifre greoaie, o poveste nu va fi uitată niciodată.

Vă invit să căutăm și să descoperim  împreună povești despre antreprenoriat autentic în Romania.

Foto: Pixabay


Manuela-Voicila.png

January 21, 2020

Ca jurnalist cu o activitate de peste 20 de ani, am experimentat diverse tipuri de networking, la nivel formal și informal, în variante 2.0, 3.0, 4.0, dar nici una nu a fost atât de structurată și de disciplinată precum cea de la Business Networking International (BNI), o organizație mondială bazată pe referințe, inițiată în 1985, de dr. Ivan Meisner, doctor în statistică. Tocmai pentru că are la bază principii matematice foarte clare, organizația s-a dezvoltat constant în timpul celor 35 de ani de activitate, având francize în numeroase țări, printre care și România. Regulile acestei organizații globale de business networking sunt clare, astfel încât previn multe dintre neajunsurile altor forme de networking – lipsă de predictibilitate, superficialitate, inconstanță, ineficiență. E minunat să interacționezi cu profesioniști de înalt calibru, să întâlnești oameni faini, să capeți cărțile lor de vizită, dar fără un follow-up coerent și disciplinat, networkingul poate eșua în timp risipit și relații de business nevalorificate. Astfel de lucruri nu se întâmplă în BNI, fiindcă membrii se sprijină reciproc pentru a-și dezvolta afacerile, aplicând principiul de bază „Dăruind vei dobândi”. De aici și deprinderea de a construi pe termen lung relații care cultivă mentalitatea de agricultor răbdător și nu pe cea de vânător agresiv, care vrea să își vândă cât mai repede produsele sau serviciile.

Despre toate aceste principii și valori am discutat cu Manuela Voicilă, director național BNI România de mai bine de patru ani, după alți patru ani de activitate ca director executiv în aceeași organizație. Am discutat despre valori, despre mentalitatea de învingător, eșecuri, temeri, așteptări, motivații care te fac să nu renunți. Ca profesionist care promovează networkingul de calitate, Manuela Voicilă pune mare preț pe valoarea adăugată pe care ea o poate aduce într-o relație profesională. De aceea cântărește bine dacă, înainte de a intra într-o astfel de relație, poate să îi aducă valoare adăugată. Dacă ajunge la concluzia că nu poate sau nu este relevantă, preferă să facă alte alegeri. Dacă este să își dorească ceva din partea celor cu care lucrează este să știe că a reușit să le câștige încrederea. Încrederea este un cuvânt care apare des în conversația noastră și nu întâmplător, fiindcă Manuela vine din Baia Mare, o regiune cu oameni care cred în ei înșiși și care pun mare preț pe încredere. De aceea, cele mai dureroase momente din carieră au fost cele în care și-a pierdut încrederea în cineva.

Recunoaște că muntele care i-a fost familiar în Maramureșul copilăriei i-a dat o verticalitate ceva mai rigidă. Poate din acest motiv, pentru ea e important să aibă alături oamenii potriviți, pe care îi alege cu cea mai mare grijă, în funcție de valorile comune, conștientă de faptul că un set de valori puternice țin oamenii împreună și îi ajută să treacă peste orice. Se înconjoară de oamenii care îi plac și e atentă să nu îi rănească pe ceilalți, chiar dacă nu îi iese întotdeauna. În viziunea ei, eșecul este atunci când te oprești din a mai încerca. Poate de aceea, crede că cea mai mare realizare e cea pe care încă nu a înfăptuit-o.

Vine dintr-o familie cu ceva dascăli, care și-au dorit de la ea să păstreze această tradiție. Deși este lucrul de care s-a ferit cel mai mult, ironia soartei este că acum susține traininguri pe bandă rulantă. A terminat Facultatea de Drept, în care chiar a profesat 10 ani, iar în momentul în care și-a dorit o carieră în afaceri, mai întâi s-a instruit formal. La mai puțin de 30 de ani era cea mai tânără aspirantă la un MBA formal (așa cum ea recunoaște, din acela cu doi ani de weekenduri nedormite și care nu a costat 29,99 USD ca să obțină o diplomă în 24 ore…).
Dacă s-ar întoarce cu 10 ani în urmă, și-ar spune să zâmbească mai des. Într-o proiecție peste 10 ani, se vede făcând cu pasiune ceea ce îi place, alături de oameni care îi plac. Își găsește resurse de energie într-o carte bună sau un documentar despre cineva care a avut succes, într-un rezultat bun sau o discuție care o provoacă.
În viața personală, e o persoană destul de reținută, cu un cerc foarte restrâns de apropiați. Matei, fiul ei, e cumva la polul opus, plăcându-i de mic să fie în centrul atenției mai multor oameni.
Consideră că valorile unui om sunt întotdeauna aceleași cu cele pe car le aplică și în afaceri sau în familie. Loialitatea este cea care contează cel mai mult, e lucrul cel mai de preț în familia sa, în afacerea sa și în comunitatea din care face parte.

Cum se vede România de la nivelul BNI?
BNI acționează global la nivelul micilor companii, iar în România suntem pentru acel moment când ele încep scalarea spre un nivel superior, al unei afaceri stabile, nișate și mature. Spre deosebire de alte țări, unde micile întreprinderi reprezintă coloana vertebrală a economiei, în România este încă mare nevoie ca aceste companii să acționeze împreună pentru a-și susține obiectivele și interesele. Avem mare nevoie de susținere prin politici publice coerente, iar dacă acest lucru se întâmplă, putem deveni contributori mult mai importanți în economie decât suntem acum.

E greu să faci excelență în România și să o susții?
Excelența este întotdeauna contextuală, nu cred că a crea valoare adăugată este greu, atâta timp cât te uiți la context și iei hotărârea că vrei să contribui. Cred că a face performanță în România este foarte ușor, pentru că sunt lucruri de îmbunătățit. Ce am putea face mai bine este să avem o atitudine mai încrezătoare, să ne raportăm unii la ceilalți și la noi înșine în sens de susținere (și mai puțin critic). Cred că educația noastră ne duce la concluzia că performanța este perfecțiune. Pentru mine, performanța este voința de a acționa, de a corecta, de a îmbunătăți.

Care e secretul networkingului de calitate?
Networkingul de calitate nu are mari sau multe secrete – sunt ingredientele pe care oricare om de afaceri le caută, într-o pondere, poate, diferită, în funcție de nevoi: ai nevoie să te înconjori de oamenii potriviți ție sau obiectivelor tale. Ai nevoie de acei oameni de la care să înveți. E nevoie să ai abilitatea de a pune întrebări, de a descoperi, de a-i cunoaște pe ceilalți într-o diversitate cât mai mare și nu în ultimul rând, în networking e esențial să nu pierzi din vedere rezultatele în raport cu timpul și banii investiți. La acest din urmă aspect, consider că BNI excelează – oferă o trasabilitate efort-rezultat fantastică. Chestiunea e că mulți nu au o imagine clară a ceea ce caută, sau nu definesc specific ceea ce își propun din activitățile de networking. Uneori, este șocant numărul oamenilor de afaceri care nu pot să definească specific ce obiective de creștere au în raport cu afacerea lor. Un networking eficient presupune să îți aliniezi obiectivele de networking cu obiectivele de afaceri. Odată avută această claritate, este foarte ușor să ajungi unde vrei sau la sursa a ceea ce cauți. Până acolo, însă, este ceva de muncit. Cu multă perseverență.

Cum e viața de profesionist dintr-o țară care nu prea își prețuiește talentele?
Nu aș fi atât de dramatică! Recunoașterea este ceva subiectiv în orice țară sau chiar și în orice context! Nu știu dacă noi, ca oameni de afaceri, chiar vrem sau ne propunem să obținem recunoaștere națională. Recunoașterea meritelor cred că ține, mai degrabă, de acel simplu „mulțumesc” ori de câte ori simți că cineva te-a ajutat, sau a făcut ceva pentru tine, sau a facilitat pentru tine ceva important. Altfel, peste tot în lume se organizează top-uri mai mult sau mai puțin contestabile. Cred că nici la noi, nici în orice altă țară nu există o instanța supremă de recunoaștere a meritelor. Un conducător de afacere, un lider al propriei afaceri este o activitate destul de însingurată, iar acest lucru este valabil la nivel global. Succesul în afaceri este simplu, măsurabil – plus valoarea dată de cifrele pe care le generezi. Dacă ești mulțumit de acest succes și îți zâmbești în oglindă, uneori e suficient. Dacă îți zâmbesc înapoi angajații și clienții, știi că ai câștigat.

Care credeți că sunt calitățile de bază ale unui profesionist, de pe orice meridian?
Cred că cea mai importantă calitate pe care am văzut-o la orice om de succes, dintre cei pe care i-am cunoscut, este încrederea. În el și în serviciul sau produsul său. Este un lucru esențial care, nouă ca români, cred că ne lipsește cultural, fără că acest lucru să aibă o cauză reală (poate o explicație istorică, dar n-aș vrea să deviem prea mult).

Românii sunt foarte buni profesioniști și am reuși mai mult dacă am avea mai multă încredere în noi.

Care au fost mentorii care v-au marcat evoluția profesională?
Deși recunosc că în ultimii ani am căutat destul de frenetic pe cineva potrivit, am tot avut de-a lungul întregii cariere pe cineva care mi-a servit drept model. Primul meu mentor a fost o doamnă fost judecător, doamna Chifor, către care privesc mereu cu admirație și al cărei simț al umorului, chiar în momente delicate, încă este un standard spre care tind. Odată cu mutarea mea în București (venită din Baia Mare), am beneficiat în multe privințe de sprijinul (mai ales de adaptare locală, inclusiv din punct de vedere profesional), venit din partea doamnei avocat Serbaniuc, a cărei verticalitate sper că a rămas cu mine până în prezent. Iar de dată mai recentă, Harald Lais, directorul național al BNI Germania, de la care sper să fi rămas cu ideea de eficiență „germană” și foarte orientată pe proces. Încurajez pe oricine care vrea să ardă etape să își ia un mentor.

Ați încuraja un tânăr antreprenor din România să nu plece din țară? Ce motive i-ați oferi?
Nu doar că încurajez românii să rămână aici, dar viziunea mea este să dezvolt BNI într-o opțiune pentru români de a reveni în țară, cu scopul de a-și lansa aici afaceri. Consider că România este țara multor posibilități și, în ciuda multor critici, există mult loc în piață pentru cei care doresc să muncească și să fie implicați. E foarte adevărat că există provocări, așa cum activitatea antreprenorială este provocatoare la nivel global, doar că aici ne confruntăm cu încercări diferite. În segmentul micilor întreprinzători, m-ar bucura să fim mai mulți și mai uniți. Eu aici îmi aduc o contribuție conștientă și intenționată. Dincolo de asta, cred că, dacă ar avea mai multă încredere în ei, foarte mulți actuali angajați pot să iasă din această calitate spre activități pe cont propriu.

Ce vă lipsește cel mai mult în România?
Nu am locuit în altă parte, cât să am un termen de comparație, însă nu cred că alături iarba e mai verde sau mai grasă. Cred că virtutea unui om de afaceri este să transforme o problemă într-o oportunitate și să își creeze o piață. Fără văicăreli inutile. Recunosc că m-ar bucura o mai mare aplecare a sectorului public înspre noi, cei care contribuim, dar asta cred că este o chestiune de timp până vom ajunge acolo. Acest lucru depinde și de noi, să cerem de la cei care ne guvernează și să le comunicăm ce ne dorim de la ei. Mai am o obsesie oarecum personală în legătură cu ce mi-aș dori – să văd mai multă deschidere pe zona de educație de calitate, dar din nou, consider că alinierea metodelor de educație la nevoile vieții reale, din câmpul muncii, este o problemă globală.

Cum formăm liderii noii generații – ca manageri, părinți și profesori, antreprenori, decidenți?
Nu sunt neapărat în măsură să mă pronunț eu la nivel sistemic, dar am bucuria să trăiesc într-un mediu care se ocupă de dezvoltarea unor lideri ai liderilor. Peste 80% din membrii BNI sunt lideri pentru că își conduc propriile afaceri, iar faptul că am privilegiul de a interacționa și de a lucra cu echipele care conduc grupurile BNI formate din lideri ai afacerilor este o experiență inegalabilă. Una foarte provocatoare, dar una de mare impact. Pentru că dacă reușim să avem un impact asupra unui lider ai unei afaceri, acesta va transmite mai departe aceleași principii către angajați, furnizori, clienți etc. Și vedem cum acești lideri cresc, odată cu afacerile lor; literalmente își schimbă viața. Și creștem împreună pentru că această creștere nu este unidirecțională!
Într-o altă ordine de idei, dacă aș putea să îmi pun o dorință sistemică, aceasta ar fi să avem posibilitatea, ca țară, să dăm un restart sistemului de educație, să-l aliniem mai mult nevoilor și beneficiarilor actului de educație (și mai puțin alinierea curriculei în raport cu resursele și dascălii pe care îi avem la dispoziție). Și când spun resurse, nu mă refer neapărat la cele financiare. Uneori, cu deschidere, creativitate și ceva inovație putem schimba foarte multe. Există oameni bine pregătiți, dar cred că nu ei sunt cei care iau la acest moment deciziile sau nu sunt cei care acționează concret în materie de educație.

Cum arată succesul pentru liderul modern?
Fără să știu cine este sau cum arată un lider considerat modern, îmi permit o abordare subiectivă, dar cred că pentru a avea succes, este nevoie de implicare și îmbinarea în echilibru a tradițiilor și a inovației. Avem nevoie de stabilitate, dar și de schimbare – în doze necesare.

Cum se modifică rolul liderului în era digitală?
Rolul liderului rămâne unul important, devine însă diferit, iar pentru unii dintre noi e o provocare să construim relații durabile. Consider că era digitală ne apropie doar aparent, pentru că apropierea este una superficială; mai mult ne îndepărtează la nivel profund, uman, ca relații și interacțiuni. Pe de altă parte, a crescut mult volumul de informații disponibile. Astfel încât comunicarea presupune, cred, un set diferit de abilități.

Dacă v-ați permite luxul și utopia de a nu avea grija zilei de mâine, ce v-ar plăcea să faceți, să munciți?
Aud foarte des despre acest vis de la mulți oameni tineri, mai ales. Am avut norocul să experimentez această variantă la 33 de ani. A fost cea mai nefericită perioadă din viața mea! A mă face și a mă simți utilă este un lucru fără de care nu cred că pot să trăiesc și am decis că nu voi repeta acea experiență. Munca pe care o am acum, aici, în BNI, mă face fericită. Nu este ușor, am zile sau perioade în care sunt dezamăgită de mine sau de ceilalți, dar asta nu mă face să mă opresc. Iubesc munca și mai ales rezultatele ei!

Sunteți azi omul de care ați fi avut nevoie la 20 de ani, la începuturile în „câmpul muncii”?
Astăzi pot să spun că sunt peste omul care am visat să fiu. Am avut dintotdeauna lucrurile pe care mi le-am dorit, pe care le-am meritat și pentru care am muncit. Categoric, mă simt foarte norocoasă și privilegiată.

Care este cea mai mare teamă?
Cred că temerile mele sunt mai degrabă cele legate de sănătatea sau bunăstarea celor din jurul meu. Aș vrea să pot fi în măsură să influențez mai mult sau mai bine și nu întotdeauna reușesc. Mă frustrează atunci când am de-a face cu lucruri pe care nu reușesc să le soluționez, cum ar fi sănătatea unui apropiat.

Cum se formează o mentalitate de învingător?
Fundamental, eu cred că avem cu toții această mentalitate, undeva în ADN, programată de la naștere. Ea se ascunde atunci când renunțăm și iese la suprafață atunci când intervine un factor declanșator. Oricum, nu are cum să vină din afara noastră. Deși o „școală de învingători” poate fi o idee.

Schimbarea este singura constantă în aceste vremuri atât de turbulente. Cum ne transformă pe noi ca oameni, lideri organizații?
Adaptarea face parte din viața oricărui om de afaceri care își dorește să rămână în piață. Un lider foarte bun va fi el schimbarea și va veni cu inovații la care ceilalți vor trebui să se adapteze. Sau va schimba direcția atunci când daunele sunt mai mari decât câștigurile rezultate de pe urma acțiunilor.

Cum vă păstrați reziliența, calmul, bunăvoința, diplomația în condiții de presiune?
Contează credința în propria persoană și în faptul că ești în proiectul potrivit, atâta timp cât crezi în el. În rest, sunt la fel oricare om, poate nu înzestrată cu un nivel foarte înalt de răbdare, însă în toate cazurile încerc să mă plasez în papucii celuilalt. Nu înseamnă neapărat că îmi iese de fiecare dată.

Care sunt abilitățile necesare pentru a supraviețui în noua economie?
Dacă ne referim la afacerile menite să supraviețuiască, există câteva ingrediente generale, unele universal valabile – accesul la informații, inovația, abilitățile de lider, cred că acum un accent deosebit cade pe dezvoltarea tehnologică în afacere și inovație. Pentru a fi mereu în pas cu o dezvoltare economică amețitoare, piața muncii s-a schimbat radical, așa încât digitalizarea și introducerea ne noi tehnologii a devenit o necesitate.

Care este secretul pentru a construi o cultură a învățării continue?
La fel ca și tehnologia, informația și cunoștințele sunt o necesitate. Cei care doresc să își dezvolte afacerile într-un mod ambițios au nevoie să se dezvolte pe sine. Desigur că orgoliul împedică mulți oameni de afaceri să recunoască faptul că au nevoie să își îmbunătățească permanent cunoștințele și abilitățile. Tocmai de aceea, în BNI ne selectăm atent membrii, iar deschiderea și atitudinea lor sunt esențiale. Totodată, ne asigurăm că intrarea în comunitate a membrilor se face pe baza unei apartenențe la același set de valori cu noi. Învățarea continuă este una dintre ele, a doua ca importanță, după filosofia stilului nostru de a face afaceri, „Dăruind, vom dobândi!”

Care este secretul construirii de parteneriate solide, pe termen lung, în vremuri atât de turbulente?
Aici sistemul BNI ne este de mare ajutor, fiind o franciză care presupune urmărirea unor standarde conform cărora ne vedem recurent. Acest contact nemijlocit și constant, atât între noi, cât și cu alți oameni asemenea nouă, este cheia oricărei relații solide, iar faptul că scopul cu care ne întâlnim este sprijinul reciproc scoate la lumină ce este mai bun din noi.

 


poza-tastatura-pixabay-1200x794.jpg

December 17, 2019

Asistăm zilnic la știri care au ca subiect de discuție dezastre, catastrofe, războaie, cataclisme, crime și alte fapte cutrmurătoare. Trăim într-o atmosferă sumbră, apocaliptică, impregnată de știri negative. Nu e de mirare că mulți renunță la a mai urmări știrile, indiferent că le văd la televizor sau în on-line. Jurnalismul constructiv (Constructive Journalism Co-Jo) este o ramură a jurnalismului nou apărută, ca alternativă la avalanșa de știri negative care copleșește publicul, și se bazează pe relatarea de știri care aduc soluții la diverse probleme. Jurnalismul constructiv își propune să iasă din zona știrilor negative care au la bază conflicte sau dezastre de orice natură.

Ideea din spatele jurnalismului constructiv este de a oferi povești cât mai ancorate în context. Oferind mai multe informații de fond, ajuți publicul să își facă o idee de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplă, să aibă o imagine realistă a lumii.
În loc de a semnala doar problemele, jurnalismul constructiv propune o schimbare de perspectivă – cum să facem o știre din soluțiile la respectiva problemă?
De exemplu, în loc să bombardeze zilnic publicul cu știri despre diverse conflicte, jurnalismul constructiv vorbește despre soluțiile care pot preveni sau pot rezolva acele conflicte. Fondatorii jurnalismului constructiv spun că, în calitate de jurnalist, ai un impact uriaș asupra modului în care oamenii gândesc. Iar știrile au o mare responsabilitate în crearea de mentalități în rândul publicului. Felul în care e construită povestea este foarte important pentru starea de spirit a celui care o urmărește.

Cathrine Gyldensted, jurnalistă daneză, corespondentă, prezentatoare de știri, autoare a cărții Five Elements of Positive Psychology in Constructive Journalism, a fondat în 2011 jurnalismul constructiv, o formă de jurnalism inovator, cu principii derivate din științe comportamentale precum psihologia pozitivă, psihologia morală și prospecția.

„Lucruri rele se întâmplă peste tot în lume – catastrofe, scandaluri – și e firesc să le relatăm, dar cu condiția să adăugăm și straturi de informație bună, pozitivă, care vin din abordări pozitive. E bine să fim atenți și la ceea ce e bun, care aduce progres, creează resurse și posibile colaborări. Este nevoie de jurnalism concentrat pe progres și soluții, cu o abordare cuprinzătoare, contextuală. E nevoie de perspective diferite, complementare, care să ni-i prezinte pe oameni acționând, nu numai în rol de victime neputincioase. E nevoie să vedem și oameni capabili, putenici, care cred într-o lume mai bună și pe care chiar o construiesc. Elementele de jurnalism constructiv nu sunt o alternativă la jurnalismul actual, ci doar un supliment.”, explică Cathrine Gyldensted.

https://tuvaluereporters.com/cathrine-gyldensted-merita-sa-ne-straduim-sa-dam-jurnalismului-mai-multa-putere/

Așadar, jurnalismul constructiv este o reacție și un răspuns la creșterea exponențială a presei cu potențial negativist – care se manifestă prin tabloidizare, senzaționalism ieftin, fake news.

Jurnalismul constructiv informează, cercetează, aprofundează, prezintă soluții, are impact, dar în același timp îți dă și o stare bună. Este o abordare paradoxală –  o imagine corectă și contextualizată a lumii poate fi dată fără a evidenția doar ce este rău și ce merge prost.

„Nu-mi spune mereu că lucrurile nu funcționează, ci povestește-mi și despre feluri în care lucrurile funcționează”, este esența jurnalismului constructiv în viziunea jurnalistei daneze.

Pe pagina de internet constructivejournalism.network, există și o hartă a jurnalismului constructiv (The Co-Jo Map). O incursiune în principiile jurnalismului constructiv ar putea fi o rază de speranță în peisajul deprimant al jurnalismului de azi și o alternativă decentă la fenomenul degradării jurnalismului peste tot în lume.

Ce înseamnă jurnalism constructiv și la ce ne folosește?În viziunea lui Cathrine Gyldensted, autoarea cărții Five Elements of Positive Psychology in Constructive Journalismcititorilor le rămân în memorie informațiile și poveștile care prezintă și partea bună a lucrurilor. Jurnalismul constructiv adaugă o nouă dimensiune la felul în care se face jurnalism, pentru că oferă o perspectivă mai cuprinzătoare, mai bogată, mai corectă. Jurnalismul constructiv se construiește pe cinci piloni: relatarea corectă (tell it right), lărgirea minții (expand the mind), stimularea inteligenței (storm the brain), schimbarea întrebării (change the question), punerea lumii în mișcare (move the world).

Jurnalismul constructiv are la bază psihologia pozitivă, o recentă ramură a psihologiei, pe care Martin Seligman a propus-o comunității de specialiști în 1998. Spre deosebire de psihologia „clasică”, al cărei rol este să trateze și să vindece trauma, psihologia pozitivă caută răspunsuri la întrebari precum: „Ce face ca viața să merite trăită?”, „Ce îl ține pe un om în viață, indiferent cât de greu i-ar fi?”  Psihologia pozitivă are la bază valori precum speranță, credință, reziliență, perseverență, toleranță, iertare. Martin Seligman identifică cinci elemente care stau la baza stării de bine a oamenilor: emoții pozitive (positive emotions), implicare și dăruire (engagement), relații (relationships), sens (meaning) și succes (accomplishment). Pornind de la aceste valori, jurnalismul constructiv a fost construit astfel încât să răspundă cerințelor enumerate anterior.

Exemple de publicații care practică frecvent jurnalismul constructiv: The Economist practică în mod constant jurnalism constructiv. Un exemplu foarte inovator de jurnalism constructiv este The Correspondent – Unbreaking News (thecorrespondent.com, din Olanda, lansat pe 30 septembrie).

Jurnalismul constructiv nu își propune să eradicheze jurnalismul negativ, ci doar să contracareze excesul de negativitate. O doză de știri negative în presă poate nu strică și poate fi chiar necesară. Jurnalismul constructiv nu se concentrează pe scandaluri, controverse, calamități, ci pune accent pe soluții, resurse, viitor, speranță și le relatează pe un ton calm, care invită la conciliere. Pare nerealist de idealist, dar e un mod de a construi trainic, pe termen lung. Și nu doar în mass media.

Foto: Pixabay

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 


Corina-Popa-2.jpg

November 11, 2019

După ce a predat în România, atât în sistemul preuniversitar, cât și în cel universitar, confruntându-se cu toate neajunsurile profesorului debutant, Corina Popa a decis că e timpul pentru o reorientare profesională și a aplicat la Școala Diplomatică din Madrid. A fost singura studentă din România admisă în acel an și s-a bucurat de toate avantajele sistemului spaniol de educație, mai ales din sfera cercetării.